De vreo trei ani locuiesc, de nevoie, intr‑un apartament repartizat de Primarie intr‑un bloc. Imobilul interbelic dintr‑un sarmant cartier bucurestean (Mantuleasa) in care m‑am nascut si in care am locuit vreme de exact 50 de ani a intrat in programul de consolidare, fiind incadrat la clasa mare de risc seismic. Adica are bulina rosie…

Acest imens bloc al Primariei plin de bucuresteni scosi din casele lor „subrede” (imobilul meu micut sunt convins ca ducea fara probleme macar un cutremur de anvergura) este plasat ultracentral, langa Biserica Sfantul Spiridon „vechi” si la numai un pas de casa Poporului/ Palatul Parlamentului. Va imaginati ca in trei ani n‑am ratat nici un concert, miting, eveniment de strada, targ, salon, festival, raliu, parada… Si, desigur, nici celebrele maratoane – mai mult niste megatoane ale unor enigmatici organizatori, pusi pe sigilat centrul Bucurestiului cu orice pret, in multe dintre duminicile cu temperaturi acceptabile de peste an. Si aici voiam sa aduc discutia: la intamplarile de la ultimul (si cel mai grandios!) maraton organizat, nu se intelege de ce, sub auspiciile unei… banci comerciale. Noi stim ca activitatea bancara pentru respectivii angajati este una statica prin excelenta, iar ideea nastrusnica de a capia oamenii si a‑i convinge sa se fugareasca pe strazi, parca in contrapartida, tine de domeniul literaturii candid‑amare a lui Ilf si Petrov dar asta e vajnica lume noua in care traim, iar oamenii si‑au pierdut nu numai busola, ci si simtul ridicolului.