Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Lumea Monahilor nr.101 noiembrie 2015

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)
Lumea Monahilor nr.101 noiembrie 2015

Lumea Monahilor nr.101 noiembrie 2015

De (autor): Anonim

0
(0 review-uri)

Din capul locului va spun ca mi‑as fi dorit tare mult sa‑i vad pe slujitorii Bisericii prezenti chiar acolo, pe strada, chiar in fata Clubului Colectiv, printre medici si raniti, pompieri si cadavre, politisti si talhari de buzunare, rude si gura‑casca, in mijlocul lacrimilor, ororii, tristetii, mortii. Nu am vazut, pentru ca nimeni nu l‑a filmat la inceput pe Parintele Vasilica Barleanu, preot militar la ISU, care a ajuns chiar inauntrul clubului, la doar cateva zeci de minute dupa tragedie, si a spus o rugaciune printre cadavrele pe care nu le ridicasera inca legistii. Dar, om cu cuget trupesc si marcat de asaltul stirilor negative, mi‑as fi dorit mai mult decat o slujba savarsita de un preot militar. As fi vrut o prezenta a Bisericii atat de apasata, de evidenta, de marcanta, incat sa sileasca obiectivele infometate de durere ale televiziunilor mortii sa tina cont si de ea, sa ia in vizor si o reverenda ingenuncheata, asa cum se focalizasera pe orice altceva. O reverenda sau – de ce nu? – mai multe, care sa curme criticile, sa astupe gura targului, sa potopeasca barfele prin lumina, sa spele zoaiele cu har. Sa puna adica un mare stavilar urii revarsate manipulator impotriva slujitorilor lui Hristos, care au fost crucificati launtric in aceste zile de parca ei ar fi pus foc acelui club.

Nu s‑a intamplat acest lucru, iar mass‑media a rabufnit ca un vulcan plin cu lava venita direct din iad. Cauta un tap ispasitor si, cum tot are mereu unul la indemana, l‑a lapidat rapid si la ore de maxima audienta. „Analisti” care habar nu au ce inseamna Liturghia sau o pomana pentru sufletul mortilor s‑au trezit sa‑i ceara Bisericii, slujitorilor ei in primul rand, sa „evolueze”, „sa vina in mileniul trei”, sa se „destepte”. Cereri nerostite oricum, ci mustind de indignare „patriotica”, rupandu‑si pieptii camasii. Parte emotie lipsita de pricepere, parte ura oarba impotriva unei realitati pe care nu o cunosc. Oamenii de acest fel nu vor de fapt innoirea Bisericii. Nu. Vor transformarea ei intr‑un ON G, care sa presteze diferite servicii societatii. Platind si taxe si impozite la buget, daca se poate.

Criticii de acest fel nu vor sa stie ca Biserica e, in primul rand, un laborator formidabil, in stare sa aspire in retortele lui cel mai cazut om, unul distrus de vicii, pierdut pentru lume si societate, si sa scoata, la capatul unor ani de nevointe si revarsari de har, un sfant indumnezeit. Milostenia, ajutorarea bolnavilor, a orfanilor, a victimelor de orice soi, adica toata munca de ostoire a durerilor produse de pacat, e doar o consecinta a lucrarii sfintitoare a Bisericii, nu un scop in sine. Dar criticii nu vor sa stie acest lucru, pentru ca pe ei, pe atei, pe agnostici, pe liber‑cugetatori, pe progresisti, pe adoratorii lui „dumnezeu‑din‑inima‑mea”, pe credinciosii fara religie si pe religiosii fara nici un crez, nu‑i intereseaza indumnezeirea omului, ci inlumirea Dumnezeirii, zamislirea unui „rai” aici si acum.

Lor Biserica nu are cum sa le raspunda vreodata si sper din toata inima sa nici nu o faca. Nicicum, in nici un fel. Daca, Doamne pazeste!, o va face, se va transforma intr‑un ON G ca oricare altul…

Cristian Curte

Citeste mai mult

4.73Lei

4.73Lei

Primesti 4 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Din capul locului va spun ca mi‑as fi dorit tare mult sa‑i vad pe slujitorii Bisericii prezenti chiar acolo, pe strada, chiar in fata Clubului Colectiv, printre medici si raniti, pompieri si cadavre, politisti si talhari de buzunare, rude si gura‑casca, in mijlocul lacrimilor, ororii, tristetii, mortii. Nu am vazut, pentru ca nimeni nu l‑a filmat la inceput pe Parintele Vasilica Barleanu, preot militar la ISU, care a ajuns chiar inauntrul clubului, la doar cateva zeci de minute dupa tragedie, si a spus o rugaciune printre cadavrele pe care nu le ridicasera inca legistii. Dar, om cu cuget trupesc si marcat de asaltul stirilor negative, mi‑as fi dorit mai mult decat o slujba savarsita de un preot militar. As fi vrut o prezenta a Bisericii atat de apasata, de evidenta, de marcanta, incat sa sileasca obiectivele infometate de durere ale televiziunilor mortii sa tina cont si de ea, sa ia in vizor si o reverenda ingenuncheata, asa cum se focalizasera pe orice altceva. O reverenda sau – de ce nu? – mai multe, care sa curme criticile, sa astupe gura targului, sa potopeasca barfele prin lumina, sa spele zoaiele cu har. Sa puna adica un mare stavilar urii revarsate manipulator impotriva slujitorilor lui Hristos, care au fost crucificati launtric in aceste zile de parca ei ar fi pus foc acelui club.

Nu s‑a intamplat acest lucru, iar mass‑media a rabufnit ca un vulcan plin cu lava venita direct din iad. Cauta un tap ispasitor si, cum tot are mereu unul la indemana, l‑a lapidat rapid si la ore de maxima audienta. „Analisti” care habar nu au ce inseamna Liturghia sau o pomana pentru sufletul mortilor s‑au trezit sa‑i ceara Bisericii, slujitorilor ei in primul rand, sa „evolueze”, „sa vina in mileniul trei”, sa se „destepte”. Cereri nerostite oricum, ci mustind de indignare „patriotica”, rupandu‑si pieptii camasii. Parte emotie lipsita de pricepere, parte ura oarba impotriva unei realitati pe care nu o cunosc. Oamenii de acest fel nu vor de fapt innoirea Bisericii. Nu. Vor transformarea ei intr‑un ON G, care sa presteze diferite servicii societatii. Platind si taxe si impozite la buget, daca se poate.

Criticii de acest fel nu vor sa stie ca Biserica e, in primul rand, un laborator formidabil, in stare sa aspire in retortele lui cel mai cazut om, unul distrus de vicii, pierdut pentru lume si societate, si sa scoata, la capatul unor ani de nevointe si revarsari de har, un sfant indumnezeit. Milostenia, ajutorarea bolnavilor, a orfanilor, a victimelor de orice soi, adica toata munca de ostoire a durerilor produse de pacat, e doar o consecinta a lucrarii sfintitoare a Bisericii, nu un scop in sine. Dar criticii nu vor sa stie acest lucru, pentru ca pe ei, pe atei, pe agnostici, pe liber‑cugetatori, pe progresisti, pe adoratorii lui „dumnezeu‑din‑inima‑mea”, pe credinciosii fara religie si pe religiosii fara nici un crez, nu‑i intereseaza indumnezeirea omului, ci inlumirea Dumnezeirii, zamislirea unui „rai” aici si acum.

Lor Biserica nu are cum sa le raspunda vreodata si sper din toata inima sa nici nu o faca. Nicicum, in nici un fel. Daca, Doamne pazeste!, o va face, se va transforma intr‑un ON G ca oricare altul…

Cristian Curte

Citeste mai mult

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one