Sumar:

• Obstea
    Nastavnicul: Despre monahismul contemporan
    Monahi si monahii de secol 20: "Focul Duhului Sfant l-a umplut in intregime"
    File de pateric: Nesfintitii sfinti" ai Rusiei stravechi
    Monahii mileniului 3: Cuvant de trezire din "somnul de proportii nationale" la Praznicul Inaltarii Domnului si al cinstirii eroilor neamului
    Mari sfinti: Sfantul Ierarh Ignatie Brancianinov

• Manastirea si lumea
    Duhul Culturii: Pe cine vaneaza politia corectitudinii politice?

• Ortodoxia pe mapamond
    Actualitate panortodoxa si monahala
    EDITORIAL  – APOSTOLII ATEISMUL MODERN de Cristian Curte:

    "Pare ca sunt peste tot si ataca orice. De la ierarhie pana la mirenii care comenteaza pe bloguri in favoarea credintei, de la sustinerea financiara a Bisericii pana la proiectele legislative promovate de laicatul crestin, nimeni si nimic nu poate sa treaca de „cenzura” lor furioasa. Uneori sunt decenti, alteori, parca de cele mai multe ori, ne umplu de zoaie. Trogloditi, babe cu batic, barbosi, oameni de caverna, crestinopati, pupatori – sau, mai tare, lingatori! – de moaste, o intreaga panoplie de invective se poate aplica credinciosilor, plus catalogul extrem de bogat al injuraturilor neaose, romanesti, care se pot posta in subsolul imund al articolelor. Se stia in trecut ca hartia suporta orice, dar ecranul de azi al computerelor este infinit mai rabdator!
    Unii dintre detractori sunt intelectuali marcanti, cei mai multi sunt insa oameni obisnuiti, ca si noi, cei care mergem la biserica. Ce vor nu e foarte precis conturat, dar se poate imagina o directie – cat mai putina, spre deloc, prezenta a Bisericii in viata publica si, neaparat, nici un ban de la buget. La scoala nici o secunda de religie, nici o icoana pe pereti, nici o rugaciune rostita, nici un preot prezent. Credinciosii sa faca bine sa fie la ei acasa, sa aiba „credinta in suflet” (o mantra a societatii de astazi) si, daca se poate – caz ideal –, „sa nu apeleze la intermediari”, ci sa isi faca si ei rugaciunile asa cum fac pipitele yoga, la ele acasa sau in „templul” naturii, singurul acceptat. Seamana putin cu ce au ingaduit comunistii de la noi dupa „dezghetul” din anii ’60.
    Daca privesti toata aceasta desfasurare de forte ale raului, avand in minte stravechea societate traditionala romaneasca, acea splendida civilizatie rurala a parohiei, cu datini, rosturi si minuni, ori mai recenta lume interbelica, te deprimi iremediabil. Cum sa lupti cu cei care cred ca principalele probleme ale Romaniei sunt evlavia crestinilor fata de sfintele moaste si legiferarea urgenta a casatoriilor intre homosexuali? Cererile sunt atat de absurde, lupta lor frizeaza atat de mult bunul‑simt si ataca atat de mult fundamentele democratiei, incat te intrebi cum de se pot angaja oamenii in public pentru a sustine asemenea idei!
    Panoplia aceasta demonica are insa si un anume talc, eu cred ca poate actiona taumaturgic. Biserica noastra a primit, dupa secularizarea lui Cuza, o serie de proptele menite sa o lege de stat printr-un cordon ombilical, dar ele nu ii dadeau numai nutrienti, ci si dependenta. In jurul acestei dependente au roit de-a lungul timpului multi actori, care au incercat sa scoata maximum de profit pentru varii clici. Cancerul acesta i-a cuprins uneori si pe unii slujitori mai slabi ai altarului. Acum politrucii ateismului dement ataca nu numai Biserica, ci, indirect, si acest cancer. Ei ar putea actiona ca larvele de musca folosite de medici pe front pentru a curata ranile de puroi. Iar la final am putea vedea cum mireasa lui Hristos iese nu slabita, ci primenita de pe urma prigoanelor. Trebuie doar sa ai nadejde. Si dragoste de larve…"