„A existat un moment precis – intre Perforatorii si Profesorul Bumb si macii suedezi – in care povestitorul lui Augustin Cupsa a sarit din cea mai pura si mai dementiala distopie in cea mai amestecata si mai imprevizibila realitate. Ca si cum ar fi intors pe partea cealalta o lentila care cuprindea totul, fara sa focalizeze nimic, acest povestitor alert si atent la imprevizibilele miscari interioare ale realitatii «se multumeste» in Marile bucurii si marile tristeti sa descrie, sa povesteasca, sa focalizeze si sa dea gros-plan pe cate un amanunt neasteptat: un tic verbal, niste papadii verzi, un raget de leu inchis, o pereche de cercei in forma de oua prajite, o ureche de pisica intr-un lichid visiniu, o spinare calda, o fata de la Deva. Fiecare interior, fiecare exterior, fiecare spatiu real sau mental, fiecare intalnire de destin si fiecare «curba a trecutului» adusa in prezent coaguleaza cate o lume rotunda, care traieste din propria articulare si care ne urmareste zile intregi dupa ce am inchis cartea." – Simona Sora

„E ceva care nu poate fi spus niciodata, nu pana la capat, nu pana la punctul final sau dimensiunea completa. In buna traditie a parintilor mei ardeleni, am fost invatat ca marile bucurii si marile tristeti nu se manifesta in public. Dar e mai mult decat o regula de buna purtare. Chiar si in fata celor apropiati ratam sa ne spunem acel ceva, fie ca e vorba de un gand, de o traire sau de adevarul nostru individual. Cuvintele se imping in fata unele pe altele, starile se erijeaza in altele, se deghizeaza, fac piruete sau se topesc ca sa scape de marturisire. Fara ca sa mintim. Pentru ca si daca am reusi sa ne spunem tot, in urma celei mai adanci emotii sau chiar nascandu-se din impartasirea ei, mai ramane ceva. Iar acel ceva ne face sa fim, de fapt, singuri cu ceilalti, singuri si ei." – Augustin Cupsa

Augustin Cupsa (n. 1980) a publicat in 2006 romanul Perforatorii cand a castigat concursurile pentru manuscrise organizate in paralel de USR si Cartea Romaneasca. A primit ulterior Premiul de Excelenta pentru debut in literatura al UNPR si USR, Premiul Petre Pandrea si premiul anual al revistei Ramuri. Dupa ce Trenul catre Bucuresti pleaca de la linia 3 a castigat premiul HBO pentru scenariu de scurtmetraj, iar Oh, Johnny, oh! a intrat in finala concursului de scenarii de lungmetraj al Festivalului International de Film Anonimul, a inceput sa colaboreze ca scenarist cu diverse televiziuni si case de productie independente – TVR, HBO, MediaPro Pictures, Film Factor. A sustinut lecturi in tara, la colocviile anuale ale tinerilor scriitori si in Berlin, Istanbul, Beirut si a primit bursa European Alliance for Television and Culture. In 2011, a revenit la literatura cu Profesorul Bumb si macii suedezi pentru care a fost nominalizat la gala Tanarul Prozator al Anului. Prozele sale au fost incluse in antologii si traduse in germana, slovena, suedeza, franceza si turca.