In biografiile lui Freud, pasajele consacrate sotiei sale Martha sunt toate la fel. Relatarea
pasiunii pe care i-a inspirat-o, exprimata in aproape o mie de scrisori, in timpul celor patru
ani de logodna, ocupa cu regularitate locul cel mai mare, iar cei cincizeci si trei de ani de
viata comuna care urmeaza sunt expediati in cateva randuri. Precum cele scrise de Ernest
Jones, drept epitaf acestei sotii model, decedata in 1951: Putine casnicii au fost la fel
de fericite. Martha, mama admirabila, sotie admirabila, facea parte din categoria rara a
bunelor gospodine in stare sa pastreze la nesfarsit aceiasi servitori. Confortul si
fericirea sotului erau mai importante decat orice altceva. si, deoarece aceasta femeie avea
reputatia de a nu-si fi manifestat niciodata cel mai mic interes fata de lucrarile sotului ei,
foarte repede a fost trecuta in planul secund, discreta, dar indispensabila figuranta in
anturajul maestrului, pana la disparitia sa aproape completa din scena.