Intr-o viziune proprie, autorul prezinta istoria reincarnarii, din Antichitate pana in zilele noastre, relevand deosebirea intre conceptia orientala si cea occidentala. Daca in Occident desavarsirea eului este posibila doar prin intermediul vietilor succesive, in Orient eterna reintoarcere este resimtita ca o perspectiva inspaimantatoare care trebuie evitata cu orice pret. Pentru a-si argumenta ideile, Jean Prieur recurge si la marturii spectaculoase ale unor mesageri din cealalta lume.

    Cartea constituie o lectura deosebit de interesanta, descifrand misterele unei teme ce a fascinat oamenii in toate timpurile.

 

    „Epicur (341-270 i.H.) 
 

    Epicur, care era un spirit stiintific, nu putea sa se multumeasca cu reverii platonice. Acest barbat care nu lua drept bun tot ce i se spune, a formulat impotriva doctrinei vietilor succesive obiectii pe care aceasta inca nu a reusit sa le respinga:

    „Cum se face, spunea el pe buna dreptate, ca trebuie sa impacam persistenta identitatii cu aceasta absenta a memoriei care nu ne lasa nici un fel de urma a existentei anterioare? Ce conteaza ca am trait mereu, daca nu ne mai ramine nici o amintire? Din punctul de vedere al moralei, recompensa si pedeapsa nu au valoare decit daca ne amintim actele bune sau rele care au meritat una sau alta. Este socant ca Secundus, care a trait in mizerie si este nevinovat trebuie sa ispaseasca greselile si crimele lui Primus, caruia nu i-a pasat niciodata de nimic si a dus o viata vesela."

    Am prezentat in mod regulat aceasta obiectie adeptilor teoriei reincarnarii si nici unul, dar absolut nici unul nu a putut sa-mi raspunda... Mai este si o alta obiectie care ramine fara raspuns: in sistemul vostru, se plateste de nenumarate ori, atit pe Lumea Cealalta, cit si in viata cea noua. In disperare de cauza, mi se prezenta un argument extras din Platon: aceste destine foarte dure au fost alese de ei inainte de a se reincarna. Ca si cum o mama ar putea sa aleaga mai inainte cind sa-i moara copilul.

    Dedicindu-se studiului filozofiei de la virsta de paisprezece ani, tinarul Epicur a descoperit intr-o buna zi o lucrare a lui Democrit care a fost o revelatie pentru el. Din acel moment, maestrii lui au fost filozofii atomisti care au avut atit de multe intuitii geniale.

    S-a apucat sa completeze sistemul lor: proprietatilor atribuite atomilor, forma si soliditatea, el le-a mai adaugat inca doua: greutatea care este generata de miscare si afinitatea care produce agregate, adica corpuri."