Eroul Arn Magnusson se intoarce in tara sa de la miazanoapte, unde insa nu il asteapta doar implinirea povestii de dragoste cu frumoasa Cecilia, la care nu a incetat sa spere atatia ani, ci si intrigile politice si razboaiele pentru putere. Va reusi viteazul si inteleptul cavaler sa‑i deprinda pe goti cu noutatile aduse din Tara Sfanta, cum vor fi primiti prietenii lui sarazini? Va putea razboiul sa conduca tocmai la pacea mult dorita si la nasterea unui regat puternic? Deznodamantul acestor aventuri il vom afla in ultima carte din trilogia templiera a lui Jan Guillou.

 

    „In loc de sabie Sir Arn tinea in mana o creanga grea de pin, pe care o incerca lovindu-si-o de gamba dezgolita in timp ce se uita la garzi.

    - Tuturor vi s-a parut nedemn sa lucrati la constructie, zise Arn in cele din urma. Vreti sa va faceti treaba de garzi, care vi se pare mai vrednica. si asa veti face. Oricare dintre voi ma poate darama de pe cal va fi scutit. Dar oricare va fi doborat de mine de pe cal se va intoarce la taiat pini!

    Nu mai zise nimic altceva, iar calul lui incepu sa se deplaseze intr-o parte, aproape la fel de iute cat se poate deplasa un cal inainte; cand se apropie de unul dintre hambare se intoarse, porni piezis cu spatele si dintr-odata din nou inainte. Lui Sune si Sigfrid li se parea ceva magic. Nu vedeau ce-i face Arn calului ca sa danseze asa. Nimeni nu putea calari astfel, si totusi asta se intampla chiar sub ochii lor.

    Dintr-odata Arn ataca din doua salturi inainte, atat de rapid, incat soldatul cel mai apropiat nu apuca sa-si ridice scutul inainte sa fie lovit atat de tare intr-o parte cu creanga de pin, incat se chirci gemand. Apoi Arn se repezi la el si-l darama la pamant cu o singura lovitura. In urmatoarea clipa se retrase iute din fata lui Torben, care venise din spatele lui cu sabia scoasa si incerca sa-l loveasca cu sete, dar nu nimeri decat aerul.

    Inainte ca Torben sa se uite in spate, Arn il ajunse din urma si-l trase usor din sa. Apoi se napusti din doua salturi printre doi dintre soldatii mai tineri, care-si ridicara scuturile sa se apere."