Traducere de Florin Chiritescu.
„Astazi, la a treia lectura a «Numelui trandafirului», mi se pare ca accentul principal al cartii trebuie pus pe drama epistemologica. Rapid spus, drama lui Guglielmo nu este ca nu a gasit adevarul(pentru ca l-a gasit), ci aceea ca l-a gasit oarecum din intimplare, fara sa controleze in mod riguros toate etapele descoperirii si, in mod necesar, continutul insusi al descoperirii – in ciuda faptului ca s-a comportat mereu rational, intotdeauna metodic si fara gres atent la toate faptele(in felul in care, nu-i asa, pretind prescriptiile veritabilei stiinte). Guglielmo este un Sherlock Holmes in fine cumintit de trufia pozitivismului, de prudenta radicala a unui William Ockham, manevrind cu finete deopotriva failibilitatea sa, contingenta lumii, necesitatea logicii si univocitatea enigmatica a existentei, divine si mundane.“(H.-R. Patapievici)