Volumul Nuvele cuprinde unele dintre cele mai cunoscute nuvele ale scriitorului ardelean - Popa Tanda, Budulea Taichii si Moara cu noroc. Incluse in bibliografia scolara, cele trei nuvele ii aduc in prim-plan pe eroii lui Slavici, reprezentativi pentru satul sau targul ardelenesc din prima jumatate a secolului al XX-lea. Cititorul are la dispozitie un tabel cronologic si repere critice despre opera lui Slavici.
Fragment:

" Plecand cu Pintea si cu slugile la Ineu, Ghita avu pe drum destul timp sa se gandeasca la stramtorile sale. El nu se mai indoia ca oamenii cu fetele acoperite, care il calcasera pe arandasul, nu erau altii decat Buza Rupta si Saila Boarul. Erau doi oameni, cu care nu avusese nicio daravere mai-nainte si pe care nu i-a vazut niciodata in viata sa; insa ei petrecura mai multe ceasuri cu dansul si plecara de-a dreptul de la carciuma lui ca sa-l calce pe arandasul si asta putea sa deie loc la banuieli. Mai multa grija ii facea lui Ghita un alt lucru: se temea ca nu cumva sa se dovedeasca ceva asupra lui Lica, inaintea judecatorului, fata in fata cu crucea si cu lumanarile aprinse el nu putea tagadui c-a avut daraveri cu Lica si trebuin sa spuna toate cele petrecute, si din doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit si pus la pedeapsa, si atunci nici el, Ghita, ca om insotit cu un facator de rele, nu putea sa scape cu obrazul curat; ori Lica scapa, si atunci Ghita trebuia sa se teama dr razbunarea lui. Cu cat mai mult se apropia dar de Ineu, Ghita cu atat mai putin se gandea la cele petrecute peste noapte. Era vorba de el insusi; facuse, fie la stramtorare, fie la slabiciune, lucruri care puteau sa deie loc la banuieli grele; nu se simtea cu desavarsire nevinovat si se temea ca nu cumva sa se deie asta data pe fata si vina lui. Dac-ar fi fost un om mai cu inima deschisa, el i-ar fi vorbit lui Pintea fara sovaire si l-ar fi rugat ca sa potriveasca lucrurile, pe cat era cu putinta, asa ca sa nu iasa la iveala daraverile sale cu Lica; simtea insa ca s-ar strica cu Pintea, care-l ura din toata inima pe Lica, daca i-ar vorbi acuma despre aceasta. Se mustra dar, ca nu a facut-o aceasta pe cand erau sin-guri, incat ii putea vorbi in tigna si ii putea spune toate din fir in par, ca sa nu-l mai lase in nedumirire asupra purtarilor sale fata cu Lica.
    Dupa ce intrara in Ineu, Ghita incepu sa schimbe la fete. Îi era greu ca tocmai acum, dupa cele petrecute peste noapte in casa arandasului, oamenii il vedeau in caruta cu un jandarm. Dar s-ar fi mangaiat, cu gandul ca mai curand ori mai tarziu i se va dovedi nevinovatia si vor ramane de rusine toti aceia care il cartesc acum si se ivesc pe la portite, ca sa-l vaza in stram-torarea lui! Aceasta mangaiere insa el o perduse de mult.
    Ei trasera la cazarma de jandarmi.
    Pe cand slugile deshamau caii, oamenii incepura a se adu-na in partea cazarmei, ca sa vaza cele ce se petrec, si precum oamenii se adunau, Ghita simtea ca i se impaienjenesc ochii.
— As vrea sa-ti graiesc o vorba! ii zise el lui Pintea. Pintea, care de la Moara cu noroc pana aici abia graise cateva cuvinte, privi lung la el.
Atat ar mai trebui, raspunse apoi, dupa ce slugile se mai departara, nu mai ramane decat sa ne vaza cineva vorbind in taina. Fii om cu inima si te lasa pe mine!
E greu, e foarte greu, cand ai voi sa-i graiesti cuiva o vorba, care-ti vine din fundul inimii si nu poti; e insa mai greu, cand simti ca numai aceasta vorba poate sa alunge gandul rau, pe care si-l face despre tine un om la care tii: greutatea aceasta o simti Ghita intreaga, cand il vazu pe Pintea departandu-se. El se trase mai mult purtat de o pornire fireasca, decat dinadins, la o parte, ca sa nu-l mai vaza oamenii adunati la poarta, apoi ramase sub zidul cazarmei, o casa lunga, veche si cu acope-ramantul inalt, ce stetea la dreapta curtii imprejmuite cu zid netencuit. "