Prozator si dramaturg, Liviu Rebreanu a debutat in activitatea literara cu volumul de nuvele Framantari (1912). In proza scurta, Rebreanu schiteaza teme si personaje din medii sociale diferite (tarani, functionari, mici burghezi, soldati etc.) care vor aparea mai tarziu in romanele sale sociale si psihologice. Cateva motive literare din romanul Ion se regasesc in nuvela Prostii, iar Catastrofa prevesteste naratiunea si personajele din romanul Padurea spanzuratilor. Existenta tragica a omului de rand, umilit de functionari si sufocat de povara neajunsurilor, este ilustrata in nuvelele Prostii, Ocrotitorul.
In acest volum va propunem o selectie de nuvele reprezentative din opera lui Liviu Rebreanu: Prostii; Rafuiala, Itic Strul, dezertor; Ocrotitorul; Catastrofa; Cersetorul.
Fragment din nuvela "Ocrotitorul":
“Mergand spre casa, Filibas se gandi necontenit la sef si cauta sa-si aduca aminte toate lucrurile care i-ar putea dovedi ca Sulea are inima buna, ca astfel sa-i fie si mai drag. Mult bine nu-i facuse Sulea, totusi tinea minte foarte lamurit ca odata, cum-necum, a spart sticla de apa din biroul sefului si a facut o aparaie si o halima de-i era si lui rusine. Atunci (isi aduce aminte parca numai ieri s-ar fi intamplat) toti catelusii din birou au sarit la dansul si l-au certat si l-au injurat, de l-au facut de doua parale. Domnul sef Sulea insa nu se gasea in odaie. Cand a venit pe urma si a aflat ce-a fost, nu i-a zis nicio vorba de ocara, nu l-a amendat si nici nu l-a pus macar sa plateasca paguba, cum ar fi facut, bunaoara, oricare altul. Nu. S-a uitat numai la faramiturile de sticla, apoi la aprod, si pe urma s-a asezat la masa si-a trimis sa-i aduca un svart. Filibas n-ar indrazni tocmai sa jure pe sfanta cruce, dar crede mult ca seful a platit sticla chiar din buzunarul lui, nevrand sa-l puie pe dansul la greutate, caci stia ca are sapte copii si e calic.
„Asa-i omul bun, sfarsi Filibas in sine, la un caz de adica tot nu te lasa sa pieri..."
Acuma se gandi un minut la nevasta-sa, care o sa planga de bucurie cand va afla ca seful i-a strans mana, si la vecinul sau, la vizitiu, care o sa strambe din nas necrezator si o sa injure, apoi iar se intoarse la Sulea si la slujba.
„Pacatos am fost si eu, nu-mi fie de deochi, isi zise, gandindu-se cu parere de rau la amenzile ce i le pusese in carca seful. Omul prost e osandit sa fie pacatos. S-apoi sa te mai miri ca boierii sunt rai! Numai bietii de ei stiu cate neajunsuri au dupa urma noastra... Ce boclucuri i-am facut si eu, Dumnezeu sa ma ierte. Mare minune ca nu m-a dat afara! Sunt batran si uituc... De-ar fi fost altul in locul lui, he, he, de cand imi dadea ravas de drum!... Dar lui pesemne i-e mila si de copii...""