„Iubirea! De doi ani o simtea apropiindu-se, cu o neliniste mereu sporita. Acum era libera sa iubeasca. Nu-i mai ramanea decat sa-l intalneasca pe el! Cum va fi fel? Nu prea stia, si nici macar nu se intreba. Va el, si atat... Vor merge mana in mana, stransi unul langa altul, ascultandu-si bataile inimilor, simtindu-si caldura umerilor, topindu-si iubirea in limpezimea suava a noptilor de vara, atat de uniti, incat isi vor afla usor, doar prin simpla putere a dragostei, pana si cele mai nemarturisite ganduri. Si asta va dura la nesfarsit, in seninatatea unei iubiri fara de moarte.“