Omul a uitat ca trebuie sa moara
"Candva voiam ca lumea sa inteleaga ca razboiul, politica si religia fusesera create de zei, pentru zei. Doar ei puteau sa le practice, pentru ca ei erau nemuritori. Omul trebuia doar sa alerge pe campii, sa rada si sa fie fericit. Era darul pe care il primise de la creatorul sau, fericirea. Aveam voie sa stam cu totii, pe pamantul nostru, si sa fim fericiti, sa traim frumos, sa vorbim, sa fim fericiti. Ni se daduse un mare dar, moartea. Sub domnia ei, omul avea sa creeze ceea ce zeii nu puteau. Arta, medicina, stiinta, pacea si resemnarea. Primisem marele dar al copilariei. Primisem posibilitatea de a trai fiecare clipa cu intensitate nemaipomenita, pentru ca nu o puteam lua de la capat.
Se spunea ca zeii sunt gelosi pe om, pentru ca moartea care il pandeste il face sa simta lumea din jurul sau, asa cum ei nu ar fi fost capabili niciodata. Pana si dragostea era altfel pentru om, tindea spre mai multe lumi. Dar omul nu voia asa ceva. I se parea mult prea putin. Voia si el la masa zeilor. Si cum nemultumitului i se ia intotdeauna darul, incepusem sa astept sfarsitul, ba chiar uneori sa mi-l doresc.
Omul nu avea timp de asa ceva, pentru ca pe el il pandea moartea la fiecare colt, iar el trebuia sa dea socoteala. Nu avea timp de pierdut cu astfel de lucruri pe care nu era capabil sa le inteleaga. Nu existau pe pamant adevaruri absolute, deci certurile pe aceste teme erau redundante. Dar ne incapatanam sa ne jucam de-a zeii si costurile erau inimaginabile. Pe mine ma durea umanitatea decazuta. Ma durea tot mai tare. Simteam tot mai mult nevoia de a ma retrage. O casa singuratica, in plina natura, cu flori si animale era tot ce-mi doream. Cautam tot mai putin companie umana.
Utilizam tehnologia ca oricare om modern, insa de ceva timp incepusem sa-i vad coltii de argint. Nu era facuta pentru toata lumea, asa cum o utilizam noi. Ar fi putut fi o bijuterie pentru specia umana, dar in schimb, ajunsese adversarul numarul doi, imediat dupa timp.
Informatia statea la un click distanta, iar eu eram innebunita dupa asta. Locuri, lucruri, bijuterii, tablouri, oameni, istorie, carti, minunatii, puteam sa ma afund cu orele. Dar sabia avea doua taisuri. Tot la un click distanta erau si atrocitatile, raul, cruzimea, prostia, indiferenta tot ce era mai rau pe lume."
PRP: 25.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
21.25Lei
21.25Lei
25.00 LeiIn stoc
Descrierea produsului
"Candva voiam ca lumea sa inteleaga ca razboiul, politica si religia fusesera create de zei, pentru zei. Doar ei puteau sa le practice, pentru ca ei erau nemuritori. Omul trebuia doar sa alerge pe campii, sa rada si sa fie fericit. Era darul pe care il primise de la creatorul sau, fericirea. Aveam voie sa stam cu totii, pe pamantul nostru, si sa fim fericiti, sa traim frumos, sa vorbim, sa fim fericiti. Ni se daduse un mare dar, moartea. Sub domnia ei, omul avea sa creeze ceea ce zeii nu puteau. Arta, medicina, stiinta, pacea si resemnarea. Primisem marele dar al copilariei. Primisem posibilitatea de a trai fiecare clipa cu intensitate nemaipomenita, pentru ca nu o puteam lua de la capat.
Se spunea ca zeii sunt gelosi pe om, pentru ca moartea care il pandeste il face sa simta lumea din jurul sau, asa cum ei nu ar fi fost capabili niciodata. Pana si dragostea era altfel pentru om, tindea spre mai multe lumi. Dar omul nu voia asa ceva. I se parea mult prea putin. Voia si el la masa zeilor. Si cum nemultumitului i se ia intotdeauna darul, incepusem sa astept sfarsitul, ba chiar uneori sa mi-l doresc.
Omul nu avea timp de asa ceva, pentru ca pe el il pandea moartea la fiecare colt, iar el trebuia sa dea socoteala. Nu avea timp de pierdut cu astfel de lucruri pe care nu era capabil sa le inteleaga. Nu existau pe pamant adevaruri absolute, deci certurile pe aceste teme erau redundante. Dar ne incapatanam sa ne jucam de-a zeii si costurile erau inimaginabile. Pe mine ma durea umanitatea decazuta. Ma durea tot mai tare. Simteam tot mai mult nevoia de a ma retrage. O casa singuratica, in plina natura, cu flori si animale era tot ce-mi doream. Cautam tot mai putin companie umana.
Utilizam tehnologia ca oricare om modern, insa de ceva timp incepusem sa-i vad coltii de argint. Nu era facuta pentru toata lumea, asa cum o utilizam noi. Ar fi putut fi o bijuterie pentru specia umana, dar in schimb, ajunsese adversarul numarul doi, imediat dupa timp.
Informatia statea la un click distanta, iar eu eram innebunita dupa asta. Locuri, lucruri, bijuterii, tablouri, oameni, istorie, carti, minunatii, puteam sa ma afund cu orele. Dar sabia avea doua taisuri. Tot la un click distanta erau si atrocitatile, raul, cruzimea, prostia, indiferenta tot ce era mai rau pe lume."
Detaliile produsului