In noaptea dinaintea zilei in care implinea 40 de ani, Rich Roll a avut revelatia inspaimantatoare a viitorului sau. Cantarind cu aproape 25 de kilograme mai mult decat normalul si incapabil sa urce cateva scari fara sa gafaie, a putut sa vada care era rezultatul stilului sau de viata complet sedentar – si ce fel de schimbare trebuie sa adopte pentru a obtine rezultate reale.
Adoptand o noua rutina care punea pe primul loc nutritia din plante si antrenamentele zilnice, Rich s-a transformat – in doar cateva luni – dintr-un barbat total iesit din forma, intr-o adevarata „masinarie“ destinata sportului de anduranta. Omul ultra relateaza calatoria remarcabila a lui Rich spre linia de start a competitiei de elita Ultraman, care ii supune pe cei mai in forma oameni din lume la un calvar de peste 500 de kilometri strabatuti inot, pe bicicleta si in alergare. Si, dupa acest test, Rich a trecut cu succes de unul chiar mai dificil: EPIC5 – cinci triatloane pe distanta folosita la competitia Ironman, fiecare dintre ele pe o insula diferita din arhipelagul Hawaii, toate finalizate in mai putin de o saptamana.

Omul ultra este un portret minunat despre ceea ce poate realiza puterea vointei. Ne provoaca pe toti sa ne gandim din nou la ce suntem capabili sa realizam si ne indeamna, implicit si explicit, sa „trecem la treaba“.
RICH ROLL a avut numeroase aparitii la CNN si a fost numit de catre revista Men’s Fitness „unul dintre cei mai in forma 25 de oameni din lume“ .

Fragment:

" Antrenament pentru viata

Era anul 2007. De cateva luni eram in mijlocul experimentului meu legat de dieta pe baza de plante. Alimentele pline de nutrienti inlocuisera incet-incet alimentele procesate, goale de calorii. imi pregateam amestecuri de legume crude, fructe si smoothies in iubitul meu blender Vitamix de mare putere, inlocuind astfel cerealele prelucrate, bogate in amidon gluten. De fapt, schimbasem aproape tot ce era artificial cu mancaruri pe baza de plante si imi vedeam talia subtiindu-se odata cu inmultirea cunostintelor mele despre nutritie tot mai aplicate. Cu niveluri de energie fara precedent de mari, am inceput un program de exercitii fizice usoare. Apoi a urmat „cursa" pe care am descris-o in primul capitol. si, odata terminata, am simtit o dorinta de neclintit de a aborda o noua provocare sportiva la mijlocul vietii.
Dintr-un capriciu, m-am inscris la triatlonul Wildflower... Un test foarte dur si pretentios, pe jumatate cat Ironman de solicitant, cursa avea loc in martie in centrul rural al Californiei. Stiam ca a concura la un concurs Ironman nu era un obiectiv la indemana mea, in acel moment. Dar, avand in vedere modul in care incepusem sa ma simt, m-am gandit ca nu trebuie sa fie mare scofala la Wildflower. Pot sa fac asta. si, fara sa am nici cea mai vaga idee cum sa ma pregatesc in mod corespunzator pentru un triatlon, am inceput sa lu-crez in stilul meu, pe jumatate haotic, pe jumatate razboinic, in weekenduri. La fel cum ma lansasem dieta vegeta-riana, fara nici o investigatie sau intelegere reala, tot la fel si acum ma bazam pe experienta mea din trecut de inotator, presupunand ca aveam baza pentru intelegerea felului in care trebuia abordat antrenamentul pentru triatlon, asa ca m-am aruncat cu capul inainte. in felul meu. Programul meu nu avea nimic nebunesc, nici extrem si nici nu presupunea un mare consum de timp. Una sau doua alergari pe saptamana, dimineata. O repriza sau doua de inot la pranz daca-mi permitea programul de lucru. si o cursa cu bicicleta in fiecare sambata dimineata, cu prietenii mei Trevor si Chris Mullen Uettwiller.
 imi faceam treburile zilnice in timpul alocat si, pur si simplu, grabeam pasul, la fel ca atunci cand se apropia antrenamentul de inot, cand eram tanar. Daca aveam o ora pentru alergat, fugeam cat de tare puteam, pana cand plamanii imi luau foc, coapsele imi tremurau si cedam. Grabeam reprizele mele de inot. si apasam pedalele la maximum, pana ma'. prabuseam. Fara durere nu poti sa castigi, nu? Amintindu-mi de zilele mele de glorie de la Stanford, atunci cand vomitam de regula in piscina, am facut ceea ce presupuneam ca ar face orice atlet serios ca pregatire pentru astfel de curse. Nu aveam nici un motiv sa cred ca ceea ce mi-a fost asa de folositor in trecut acum nu ar mai da rezultate. Poate ca triatlonul era ceva cu totul nou pentru mine, in mod special tot ce avea de-a face cu o bicicleta. Dar cat de greu putea fi? Wildflower avea sa fie floare la ureche. "