Pentru mentalitatea mitica, asa cum toate elementele Cosmosului preexista, in stare virtuala, in materia Haosului precosmogonic, acesta din urma supravietuieste in chiar structura Cosmosului.

Boala, moartea, furtuna, seceta, cutremurul, invazia inamicilor sint receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturba ordinea cosmica. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este vazut ca fiind intr-un echilibru labil, oscilind mereu intre starea de Haos si cea de Cosmos. Aplicind acest principiu al mentalitatii mitice diferitelor creatii mito-folclorice romanesti, autorul observa ca buna parte dintre legende, colinde, balade, descintece, ceremonii, ritualuri sau gesturi magice au ca ultim scop mentinerea sau restabilirea „rinduielii lumii”.
 

Din cuprins:

Colinda tip Furarea astrelor. Motive si semnificatii mitice • Legenda romaneasca a potopului • Dendromitologie romaneasca. Paltinul • Balaurul si solomonarul. Termenii unei ecuatii mitice arhetipale • Labirintul. Un monstru arhitectonic • Folclorul copiilor. Reminiscente magico‑rituale • Narcotice si halucinogene in spatiul carpato‑dunarean. Utilizarea cu caracter religios si magico‑ritual a plantelor psihotrope • Graiul ingerilor. Reconstituiri, dispute, utopii • Antropologia locuirii traditionale
 
„Pornind de la un numar mare de motive mitice diferite, am incercat sa delimitez coordonatele unui model de gindire arhetipala, pe care l-am numit conventional Ordine si Haos. Pentru mentalitatea mitica, Haosul nu dispare odata cu actul cosmogenezei. Tot asa cum toate elementele Cosmosului preexista, in stare virtuala si latenta, in materia Haosului precosmogonic, acesta din urma supravietuieste in chiar structura Cosmosului. Boala, moartea, furtuna, seceta, eclipsa, cutremurul, invazia inamicilor etc. sint receptate ca ipostaze ale Haosului, care disturba ordinea cosmica. Principiul Haosului isi revendica drepturile si primatul. El incearca sa readuca lumea in starea haotica initiala, precosmogonica. Universul (sau orice microunivers: corpul, casa, satul etc.) este vazut ca fiind intr-un echilibru labil, oscilind mereu intre starea de Haos si cea de Cosmos. In societatile arhaice si traditionale, omul nu se comporta ca un spectator pasiv la acest «spectacol cosmic», ci participa activ, cu mijloace mito-rituale, la regenerarea Cosmosului uzat si la restabilirea ordinii cosmice care este temporar, uneori ciclic, disturbata.” (Andrei Oisteanu)