„Nici un artist nu este artist tot timpul, pe intreg parcursul celor douazeci si patru de ore ale existentei sale zilnice; tot ceea ce este esential, tot ceea ce este durabil in reusitele sale se infaptuieste in rarele momente de inspiratie. Nici istoria, pe care o admiram ca pe cea mai mare poeta, cea mai mare artista a tuturor timpurilor, nu este in permanenta creatoare. si in acest «tainic atelier al lui Dumnezeu», cum o numeste Goethe cu veneratie, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Insa uneori, asa cum in varful paratrasnetului se concentreaza electricitatea intregii atmosfere, asa se aduna, in cel mai restrans interval de timp, o neinchipuita bogatie de intamplari. Astfel de ore dramatice, in care o hotarare ce va infrunta timpul este comprimata intr-o singura zi din calendar, intr-o singura ora si adesea intr-o singura clipa, incerc sa evoc aici. Le-am numit asa deoarece, luminoase si statornice ca astrii, depasesc in stralucire noaptea efemera.“ (Stefan ZWEIG)