Pachetul contine capodopera lui Alexandre Dumas, (in patru volume): "Contele de Monte-Cristo".

Suspans, intriga, dragoste, razbunare, aventuri, triumful binelui asupra raului.

Totul pare sa-i surada lui Edmond Dantes: este pe cale sa fie promovat capitan de corabie si se va casatori cu frumoasa Mercedes. Dar, chiar in ziua nuntii, acuzat de tradare de stat, este arestat si apoi trimis in sinistra inchisoare a castelului d’If. Atunci cand iese in sfarsit de acolo, paisprezece ani mai tarziu, are un singur scop – sa se razbune.

Din cauza unui denunt calomnios si a unui magistrat corupt, Edmond Dantes este arestat pentru tradare si condamnat fara proces la inchisoare pe viata. Aruncat in izolarea unei carcere, aflat in pragul sinuciderii, intalneste un alt prizonier, care ii ofera, de-a lungul anilor, nu numai o educatie aleasa, ci si mijloacele de a se razbuna. Ii ramane doar sa gaseasca o cale ingenioasa de a evada din inchisoare…

Fragmente din romanul "Contele de Monte-Cristo" de Alexandre Dumas

"In picioare, rezemata de un perete subtire, statea o fata frumoasa, cu parul negru ca taciunele, cu ochii catifelati, ca de caprioara. Ea framanta intre degetele-i subtiri si nespus de frumoase o buruiana nevinovata, si-i smulgea florile. Faramele buruienii zaceau aruncate pe jos. Bratele goale pana la coate, bratele bronzate ale fetei, parand modelate dupa bratele Venerei din Arles, tremurau de neastampar, iar fata izbea pamantul cu piciorul ei suplu si arcuit, lasand sa se intrezareasca forma pura, mandra si semeata a pulpei, prinsa intr-un ciorap de bumbac rosu cu dungi cenusii si albastre."

"Uitandu-se de jur imprejurul salii, Monte-Cristo zari un chip si doi ochi stralucitori care pareau ca-i atrag cu lacomie privirile. El il recunoscu pe Albert, dar expresia de pe chipul tulburat al acestuia il indemna, fara indoiala, sa nu-l ia în seama. Fara sa faca deci nici un gest care i-ar fi putut destainui gandurile, contele se aseza, isi scoase binoclul din cutie si privi in cealalta parte a salii.
 Dar, desi parea ca nu-l vede pe Albert, contele nu-l slabea din ochi. Cand cortina se lasa la sfarsitul celui de-al doilea act, privirea lui sigura il urmari pe tanarul care isi parasea locul insotit de cei doi prieteni."