“Ceea ce mi-a salvat viata a fost un interviu.

    Faptul acesta merita cu atat mai mult sa fie povestit cu cat va furniza, probabil, o explicatie la ceea ce s-a petrecut atunci in existenta mea si care, din acel moment, a ramas, cred, de neinteles in cazul celor mai multi dintre cei care m-au cunoscut. El va arunca o lumina inedita asupra acelor saptamani de dinaintea disparitiei mele. De altfel, tot ce am sa povestesc aici are valoarea unei prime, si ultime explicatii.

    Interviul acela a avut un efect cu atat mai rascolitor cu cat, pe atunci, n-aveam impresia ca viata mea trebuia salvata. Ca sa o spunem pe sleau: imi mergea mai degraba bine. Atinsesem ceva asemenea unui varf in existenta mea. Dispuneam, dupa cum fiecare stie sau poate isi aminteste, de emisiunea mea de televiziune la care puteam invita pe cine voiam si purtam costumele pe care le voiam, o emisiune literara de cincizeci si opt de minute, ceva ce nu puteai rata - este inutil sa insist, toata lumea unoaste emisiunea. Toata lumea a vazut discutia cu Ernest Hemingway (in orice caz, toata lumea a auzit vorbindu-se de ea) pe care am elaborat-o la televiziune la patruzeci de ani de la moartea lui si care m-a propulsat literalmente in panteonul emisiunilor literare, o discutie la care am reusit, prin tot felul de montaje, sa arat opinia lui asupra riscurilor OMG-urilor, Organisme Modificate Genetic, si aspectul colonialist al Primului Razboi din Golf, unde - momentul cel mai tare, cred - am putut chiar sa-l intreb cu privire la sentimentul pe care il avea fata de acel mod de a-ti imprastia creierii cu ajutorul unei pusti de vanatoare, maniera adusa la moda de Kurt Cobain de la Nirvana. In acelasi mod in care Charlton Heston a devenit specialist in Antichitatea romana dupa rolul pe care l-a jucat in Ben Hur, am ajuns si eu, aproape imediat, la rangul de critic literar specialist in proza secolului al XX-lea."