De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupatiilor si razboaielor rusesti si turcesti, de la oamenii care au trait zorii schimbarilor si ai ideii nationale, de la cei care au facut Unirea Principatelor si ne-au asezat intre natiunile Europei sub domniile lui Cuza si Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri si intamplari alcatuind o lume care nu vrea sa treaca in uitare. Sub pana sa, stiinta istoricului cercetator al arhivelor se impleteste cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor mostenit de la parinti si bunici. Impreuna cu Amintirile, povestirile sale alcatuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.

"Parintele Zosim era un povestitor neintrecut, avand un repetoriu nesfarsit de povesti minunate de tot felul. Povesti despre sfinti ucisi de pagani in chinuri, povesti despre Stefan cel Mare... povesti despre parinti, surori, mirese si frati robiti, pe care fii, miri si chiar viteji neinruditi cu acei nenorociti ii scapau din robie prin sabie, prin mestesug, prin bani; povesti despre prunci dusi de turci departe in tara lor spre a face din ei ieniceri, care prin intelepciune, sange rece si indrazneala izbuteau sa se-ntoarca acasa, venind pe jos tocmai de la Bagdat si de la Misir, povesti despre siretlicuri de ale grecilor... povesti din vremea rascoalei lui Pasvantoglu, pasa de la Vidin, impotriva sultanului, apoi povesti despre nemti cu coada, despre Prozorovski si despre Camenski, despre ispravile volintirilor, despre prazile lor si ale turcilor in tara, povesti despre chipul cum s-o aruncat in aer viteazul capitan Iordache, la Secu si despre cate altele, nenumarate si toate frumoase. Si povestea curgea din gura mosneagului fara intrerupere, lin si limpede, intr-un grai frumos si nemestesugit... "
Fragment din carte:

"Poate ca cei mai multi din cetitorii acestei carti, gasind pe taranul Bujor mai simpatic decat boierul Caravia, vor dori sa stie ce s-a intamplat cu el si cum si-a sfarsit viata.
Bujor, incunjurat de numarosi tovarasi - au fost pana la unsprezece cetasi - a urmat sa prade pana in toamna anului 1810. Dupa executia de la Sarbi, gasind cu cale sa dispara pe catva timp, s-a tocmit vatav la un boier numit Ilie Petralifu, stapanul satului Costienii de la tinutul Tecuciului, insusi hot si gazda de hot, unde a stat cu leafa de 70 lei pe an pana in toamna anului 1809. De atunci, intovarasit de alti hoti cu care facuse prietenie la Petralifu, incepu sa cutriere Moldova si Basarabia de mai multe ori, adunand in cursul fiecarei expeditii prada destul de bogata si de variata. Pe langa bani: galbeni, carboave, irmilici si bancnote, luau si haine de tot felul: giubele, salvari, anterie, contese, apoi juvaeruri, argintarii si altele. Nu ucidea bucuros, dar a faptuit mai multe omoruri, fie in cursul luptelor cu poterile, fie incercandu-se sa scoata bani de la victimele lui. Cand dadeau de vrun boier de neam, il pradau, dar fara a-l maltrata, cum s-a intamplat cu spatarul Iordache Sturdza, pe care l-au pradat de toti banii si de toate odoarele ce le avea cu dansul; dar la urma, daca i-au luat telegarii, i-au dat, ca sa-si poata urma drumul, cai prosti de ai lor in schimb, si cinzeci de lei, ca sa aiba de cheltuiala pana acasa. Sotia spatarului, care era cu dansul, deloc nu era sparieta, ci se strica de ras de toata intamplarea, zicand: „cum s-au dus lucrurile ce li s-au luat, tot asa au sa s-intoarca inapoi". La 1810 au oprit in drum pe banul Constantin Lazu, care mergea ispravnic la Suceava, si au stat de vorba cu el, fara ca sa-i faca nimica. Apoi, in aceeasi zi, intalnind pe banul Andronache Donici (legistul cel vestit), au luat de la el: opt sute galbeni, un telegar, o pusca, o tabachera, o imame* de chihrimbar, si, mai sazand de vorba cu el, au vazut venind doi pantiri, de la care au luat cinci sute de galbeni si peste trei sute lei. Trecand tot in acea expeditie in apropierea Iesului, Bujor ar fi vrut sa treaca pe la casa lui, sa-si vada si chiar sa-si fure sotia, de care ii era mare dor, dar nu indrazni sa intre in oras. Tot atunci, urmandu-si drumul in jos si trecand pe la un schit pe Lohan„ ,au dat trei jumatati de sarindar, ca fie de ajutor".
Floriile anului 1810 le facura la Poiana Ciorbii, langa Siret, iar de-acolo mersara la Focsani, unde un tovaras procura lui Bujor ravas de drum de la comandantura rusasca si de la starostia austriaca. Mersera de-acolo la Bucuresti, unde ajunsera in sambata Pastilor. De la Bucuresti, Bujor se duse sa-si viziteze rudele in Ardeal, la satul Cojdula, in tinutul Sibiului; apoi se duse cu niste vin la Drastor spre a-l vinde. S-intoarse la Bucuresti si de-aici, pradand si furand cai, merse la Focsani. Obtinuse pasapoarte in regula de la aghentia austriaca si de la gheneralul-major Enghel, vice-prezidentul divanurilor, precum si ravas de drum de la spatarie. In tinutul Putnei il asteptau sase din fostii lui tovarasi si patru carjalii. "