Fragment din pateric:

    „8. Povatuire catre cel care intra in manastire. 

 

    1) Se cuvine a sti ca cel ce paraseste lumea si intra in manastire trebuie sa fie supus la inceput unei cercari aspre, punandu-se asupra lui felurite ascultari, pe langa pravila slujbelor si cantarilor de psalmi obisnuite. Daca va purta ascultarea fara de lenevire, fara cartire si cu toata osardia, supunandu-se tuturor cu smerenie bine; iar daca nu, sa fie trimis inapoi de unde a venit, fara a fi primit in randul obstii; si sa ia tot ce a adus, afara de cele ce le-a primit in dar, ca pe acestea nu are stapanire sa le ia. Dar cel ce a primit tunderea nu are drept nici asupra lui insusi, nici asupra celor ce le-a adus in manastire. Indeobste, tot ce se da lui Dumnezeu si in biserica manastirii nu trebuie "intors cu nici un chip.

    2) Citim in paterice ca un Avva nu a primit in manastire pe un mirean ce venise la el, cu scopul de a vedea daca acesta doreste cu adevarat viata calugareasca. Dupa aceea, cand a vazut ca acel mirean, fara a se departa de zidurile manastirii, a sezut cateva zile cu rabdare la portile ei, fara mancare si apa, atunci, bagandu-l inlauntru, a inceput a grai catre dansul precum urmeaza: „Frate, adu-ti aminte cate zile ai petrecut afara de portile manastirii mai inainte de a fi primit inlauntrul ei – si asta pentru ca luand cunostinta de la inceput cu osteneala caii pe care ai dorit-o, sa nu pasesti in ea cu nadajduire in sine si cuget usuratic, ci cunoscand in chip deplin ce te asteapta. Iar acum, deoarece ai imbratisat osteneala si rabdarea, ai capatat, in cele din urma, putinta de a te face rob desavarsit al lui Dumnezeu; caci in vreme ce aiceia care se hotarasc cu adevarat a sluji Stapanului Hristos in acest cin primesc fagaduinta slavei si cinstei ce va sa vina, pe cei ce cu neluare aminte si nepasare se apropie de acest legamant ii asteapta cele mai grele munci."