Seria „Cronicile intoarcerii din exil”, Volumul 3

Piatra langa piatra, zidul se va ridica din nou pentru a imprejmui cetatea lui Dumnezeu

Cand primeste vestea ca zidul Ierusalimului este daramat si portile lui sunt arse, Neemia, cu inima mahnita, cauta calauzirea lui Dumnezeu in post si rugaciune. Primind o invoire neasteptata de la slujba lui de paharnic al imparatului persan Artaxerxe, Neemia porneste spre Ierusalim, cu scopul de a reconstrui zidul cetatii – fara sa-i treaca prin minte ce primejdii il asteapta la sosire.

Capeteniile din tarile invecinate ii devin cei mai mari dusmani, planuind chiar sa-l omoare pe Neemia pentru ca lucrarile de reconstructie sa se sisteze pe veci. Intre timp, o seceta lasase tara calica, pana acolo ca multe familii erau gata sa-si dea copiii ca sclavi numai sa nu moara de foame.

Incheiere a seriei „Cronicile intoarcerii din exil”, volumul Pe aceasta temelie surprinde, prin prisma catorva personaje, istoria reconstruirii zidului cetatii Ierusalim. Ilustrand credinta care straluceste in mijlocul asupririlor, povestirea din Vechiul Testament ofera speranta ca, in ciuda aparentelor, indurarea lui Dumnezeu ramane peste cei credinciosi.
Fragment din carte:

"Trecu de la unul la altul porunca imparatului, cercetand reactiile celorlalti dregatori. Tobia, amonitul, stapanea peste tinutul de la rasarit de Iuda, de dincolo de raul Iordan, si era vecinul cel mai apropiat. Acesta privi doar in treacat scrisoarea si o dadu mai departe. Tobia era un nume evreiesc obisnuit ce se talmacea prin „Domnul e bun", si barbatul parea intr-adevar iudeu, cu barba, chipiu si mantia traditionala cu ciucuri. Neemia se intreba cum de ajunsese capetenia amonitilor, vrajmasii dintotdeauna ai lui Israel si urmasii lui Lot, nepotul lui Avraam. Tobia era tacut, retras si greu de descifrat. Nu iesea in evidenta prin nimic - nici prin inaltime si greutate, nici prin trasaturile fetei si imbracaminte, de parca ar fi cautat sa treaca neobservat si sa se piarda prin multime.

Ghesem, capetenia triburilor arabe de la hotarul de miazazi cu Iuda, se sinchisi si mai putin de scrisoarea lui Neemia, lasand-o pe mana aghiotantului sau s-o studieze. Stapanind peste tinuturile arabe ce se intindeau din Egipt pana in Arabia si la miazazi de Iuda, Ghesem se bucura de un statut privilegiat sub domnia imparatului persan, venind la curtea acestuia in fiecare an. Neemia il tinea minte pe dregatorul oaches si barbos, cu keffiyeh si mantii albe fluturand in vant, dar spera ca Ghesem sa nu recunoasca in el pe fostul paharnic al imparatului.
Capetenia edomitilor, al carui teritoriu se intindea tot la hotarul de miazazi cu Iuda, paru sa se ia dupa Ghesem. Singurul care vadi un oarecare interes in citirea poruncii fu dregatorul tinutului Asdod, de la apus de Iuda. Toti acestia erau politicieni cu experienta, in timp ce Neemia nu era. Dar anii petrecuti in slujba imparatului il invatasera multe, chiar daca nu facuse decat sa-i serveasca vinul. in mintea lui staruia gandul ca, la urma urmei, numirea sa ca dregator venea de la Atotputernicul."