"Reusita acestei carti va fi o realitate daca voi putea sa intru in rezonanta cu cititorii. Imi doresc ca in parcurgerea paginilor ei, dupa anumite fraze sau fragmente, cititorul sa se opreasca din preluarea gandurilor mele si sa-si foloseasca imaginatia si experientele personale pentru a veni cu noi contributii. In aceste conditii va lua nastere o noua carte, cu fiecare cititor." - DAN DONESCU
Fragment din volum:
“Satenii din Mogosoaia mi-au povestit ca, dupa evacuarea familiei princiare, primele obiecte scoase din palat au fost cartile. Ele contineau, dupa noii administratori, date periculoase la adresa noii oranduiri. Toate volumele din biblioteci, o adevarata bogatie spirituala, au fost transferate in subsolul ghetariei de langa palat si, incet-incet au fost arse in mijlocul gradinii. Concluzia este foarte trista: decat sa fie citite de fostii proprietari mai bine sa fie facute scrum. Fumul focului ce se pierdea in neant distrugea sperantele pentru viitorii nedoriti ai vietii noi, „dusmanii poporului invins".
Nostimada vine odata cu terminarea rapida a arderii cartilor. „De sus" se vine cu un nou ordin prin care urma sa se pastreze o parte din ele. Fireste, era prea tarziu !
Valentina si familia sa au locuit la Curtea de Arges intr-o casa modesta la marginea targului. Au fost lipsiti de resurse financiare, nu aveau voie sa lucreze pentru a-si castiga traiul zilnic.
In timpul domiciliului fortat de la Curtea de Arges, au fost multe persoane care au incercat sa-i ajute. Un administrator al Cooperatiei care asigura colectarea fructelor din zona l-a angajat pe sotul Valentinei pentru perioada cat tinea achizitionarea fructelor. Acestui functionar i s-a intentat un proces, iar sentinta finala a fost marita cu cativa ani tocmai din cauza gestului sau. Aceste efecte nefaste ale contactului cu „dusmanii poporului" le-am aflat dupa anii 1990 de la fiica acestui angajat al Cooperatiei. El venea cu familia sa intr-o localitate din nordul orasului Curtea de Arges, unde si eu imi petreceam vacanta in anii '50.
Fiica acestuia A.S., s-a angajat ca tehnician la ICECHIM, institutul condus de „academician" Elena Ceausescu. Grija fata de acest institut s-a materializat intr-un dosar de la C.N.S.A.S. ce contine 37 de volume. Informatiile despre A.S. au date despre nefericirea acestei familii in care sotii au fost obligati sa divorteze, copiii sa nu poata termina o facultate decat dupa o perioada de munca in conditii modeste.
Eforturile Marthei Bibescu de a-si recupera copiii din Romania au fost pentru inceput fara efect.”