17 povesti dintr-un bloc cu patru etaje din Bucuresti. Vietile personajelor comunica prin peretii subtiri. In aceasta comunitate de locatari vechi si noi, intimitatea devine fluida. Destinele personajelor se intersecteaza, apartamentele au propriile istorii, cuplurile isi traiesc sub ochii celorlalti ritualurile si descompunerea. Dincolo de usile inchise e o lume in mic, cu bucuriile si tristetile ei infinitezimale.
Fragment din roman:

"A ajuns infrigurata acasa, si-a mai verificat o data telefonul, dar nici un semn de la el. Si-a facut un ceai, a turnat un deget de rom sa se dezmorteasca. A ramas cu ochii lipiti de geam. Pe masa firimiturile straluceau de la lumina sparta de afara. Nimic nu se schimbase, dar nici nu mai era la fel. Parfumul lui se simtea in camera. Doar ca in cele citeva ore de cind plecase clocise un miros greu, de mosc. S-a dus in baie si s-a uitat pentru prima data pe ingredientele trecute pe cutia de carton. Nimic nu-i suna cunoscut.
A deschis putin fereastra de la dormitor, apoi a inchis-o. A incercat sa citeasca ceva. Patul nefacut parea singurul loc prietenos din tot apartamentul lor. S-a intins imbracata si a atipit. I s-a parut ca cineva batea insistent la usa si a sarit ca arsa. Si-a aranjat hainele si, aproape impleticindu-se, s-a dus spre hol. Nu de la usa lor se auzisera zgomotele, ci de alaturi, de la doamna Mola. S-a uitat la ceas: 5.18. Cind era gata sa apese pe numele lui si sa-1 sune din nou, a primit un mesaj: „O sa incerc sa ajung pina la 6, cind zicea Dumitriu ca vine". Nici macar aceasta informatie nu reusise s-o linisteasca. I-ar fi fost greu sa explice de ce, dar cuvintele nu se mai legau bine. Nu se mai potriveau unele cu altele. Le asteptase, iar acum ii explodau in fata. Sigur, era posibil sa analizeze prea mult, acolo, in cap, si sa complice lucrurile, cum ii zisese el de mai multe ori, dar cum sa scape de frica asta atit de concreta care ii rontaia oasele si ii incilcea matele?
Si-a mai pus un deget de rom si l-a dat peste cap. Caldura tariei o anesteziase si n-a mai trecut mult pina ce l-a auzit cum isi parca masina. Ambalase motorul. O data, de doua ori. Chiar daca deszapezise serios cind plecase, tot era nevoie sa faca niste manevre s-o poata lasa ca lumea. In cele din urma urcase. Bocanise de citeva ori in fata usii, ca sa scape de zapada de pe ghete. Ea ii deschisese si il asteptase in hol, fara sa aprinda lumina. Spatiul aceala de intrare devenise neincapator si ea facuse repede doi pasi inapoi. Piciorul sting i se rasucise spre exterior si se dezechilibrase. De talpa papucului de casa i se lipise o bucatica de gheata cazuta de pe incaltarile lui. El nu facuse nici un gest s-o prinda. Se dezbracase in liniste si o privise in timp ce-si prinsese glezna cu mina si o rotea. Statea intr-un picior, cu mina sprijinita de biblioteca si orice gest de empatie i-ar fi prins bine. N-avusese o zi buna, dar nici nu putea sa-i povesteasca lui ca plinsese ca proasta in tirg, fara nici un motiv. Cu siguranta ar fi intrebat-o de ce si asta i s-ar fi parut o intrebare-capcana, imposibila, care ar fi prins-o cu amindoua picioarele in aer. "