Visul, introdus in roman ca element fantastic, irational, abandonarea identitatii personajului narator ca una incerta, enigmatica, copilaria versus adolescenta, prima vazuta ca un spatiu protector, din care se decupeaza definitia fericirii („Fericirea este galopul necontenit al vietii.“), a doua un univers angoasant, in care obsesia singuratatii se instaleaza definitiv si cu efecte ucigatoare, toate sunt temele sfasietoare ale acestei carti.

Intr-o dimineata funebra, tanara Arabelle pleaca sa identifice cadavrul iubitului sau sinucigas, Jasper, patrunzand astfel in universul dezolant al spitalului, spatiu ce gazduieste nu numai ravagiile provocate de boala, dar mai ales tristetea ultima, moartea. Intalnirea cu mama iubitului sau si apoi inmormantarea provoaca in sufletul Arabellei o cascada de trairi ce frang mai intai perceptia acesteia asupra realitatii, iar apoi insasi existenta ei. Drama lui Jasper se lasa descifrata in continuare ca o succesiune de intamplari nefaste, disparitia tatalui sau fiind elementul declansator al psihozei din care s-a putut elibera doar plecand inspre nicaieri si oriunde.

ANDA GABRIELA DOLIS (n. 13 februarie 2002) este eleva la Onesti. De cand se stie, a fost fascinata de povesti: cele pe care i le spuneau parintii si bunicii si cele pe care le-a descoperit singura odata ce a invatat sa citeasca, foarte devreme. Povestea Cenusaresei a lasat o impresie adanca in imaginatia copilului de cativa anisori. Bucuria lecturii a fost urmata de placerea scrisului. Imaginatia, hranita de cartile indragite, si-a gasit expresia in texte scurte, pe care Anda le scria pe unde apuca: in pauza, la scoala, in parc sau acasa, dupa cum ii venea inspiratia. Apropiatii i-au remarcat imediat talentul si au indemnat-o sa publice. Primele texte i-au aparut in 2015, in revista scolii si in publicatia locala Expresia ideii. Cam tot atunci a inceput sa lucreze la romanul Perspective. Cand nu scrie si nu este prinsa de lectura vreunei carti, Anda deseneaza si asculta rock (Alternosfera), sau rap (Ed Sheeran), sau… pop sud-coreean. Autorii ei preferati sunt Haruki Murakami si Stephen King, insa recunoaste ca Splendoare de Margaret Mazzantini este cartea care a marcat-o cel mai mult.

Primul lucru care izbeste la romanul Perspective e scrisul percutant, baroc, inventiv, cu fraze care arata o scriitoare pe deplin formata si care stapaneste atat forma, cat si fondul – si asta intr-o lume-n care milioane de grafomani se agita in amatorism, banalitati disperante si lipsa totala a simtului literar. Apoi, daca afli ca Anda Gabriela Dolis nu are decat 15 ani, incerci sa rezisti stupefactiei. Nu rezisti. Pentru ca ne aflam in fata unui fenomen. - RAZVAN PETRESCU

Un roman scris alert, incisiv pe alocuri, analitic si psihologic peste tot ce anunta un prozator plin de perspective: Anda Gabriela Dolis. - BEDROS HORASANGIAN
Fragment din cartea "Perspective" de Anda Gabriela Dolis

"Cu astfel de ganduri ma confruntam in drum spre casa. Respiratia imi era precipitata, fierbinte, agresiva oarecum, ca a unui taur. Mi se facuse foame, nu mancasem nimic in dimineata aceea. Era o zi trista si din punct de vedere meteorologic. Soarele, un stralucitor glob alb orbitor, asemenea unui diamant in montura inelului unei regine, impungea adesea norii pentru a-si face loc pe cer. Doar el era imparatul suprem, divinitatea care unea cerul si pamantul. O dunga de un cenusiu pal era trasata pe bolta ca de un marker permanent, avea sa nu se stearga niciodata. Avea sa ramana intiparita pe haina cereasca. Nori fumurii, contempland lipsa coloritului gandirii, se plimbau in cerc, rotindu-se furiosi, parca asteptand cu nerabdare ceva. Parca lumea se proiecta doar in alb si negru, si pe buna dreptate. Masinile mergeau mai incet, ca si cum soferii s-ar fi aflat sub hipnoza nebuniei. Trecatorii umblau cu nasul in pamant, de parca o mana invizibila le apasa fetele spre intunericul faptelor lor. Facand parte dintr-un asemenea peisaj, ajungi sa-ti dai seama fie ca esti atat de viu, fie ca esti atat de mort. Poti sa consti-entizezi ca existi, in ansamblu, doar admirand derula-rea incetinita a acestor imagini in tabloul viziunii tale. Parca totul innebuneste in jur si ritmul frenetic al vietii trece la cativa milimetri de corpul tau sterp, captiv in timp, ca un tren pe care tocmai l-ai ratat. Este atat de absurd felul in care mintea omului domoleste melodia energica a vietii pentru a o putea asculta, dar de fapt ea continua sa ruleze ca si pana atunci, rapid, nebuneste, ca sa ajunga la nota finala. Absurdul este boala mintala a omului care incearca sa. Inteleaga lumea. Artistii sunt de obicei nebuni, dar niciun artist nu a fost si nu cred ca va fi mai nebun decat Jasper Gillway. Nebunia lui placuta nu putea decat sa dainuie in spatiu si timp, ori-unde te-ai fi aflat. O dovada a lui de nebunie te urma-rea pur si simplu toata saptamana. Omul asta depasea ideea de perfectiune, el o reda forma proprie."