Un univers in care Seniorii Timpului schimba lumi, le populeaza cu monstri, distrug civilizatii, condamna popoare la disparitie, pun stapanire pe elixirul tineretii vesnice... in care, in loc de bani sau proprietati, colectorii iau datornicilor sentimente, amintiri sau ani din viata... in care timpul poate fi oprit, oamenii intorsi din moarte, iar pragurile dintre lumi nu sunt o piedica pentru cei hotarati sa le treaca. Un univers unde pana si obiectele capata viata, devenind personaje memorabile, create cu o fantezie debordanta si o doza de umor.

    O lume fascinanta, tragica, amuzanta, care te atrage, te absoarbe in vartejul de pagini ca intr-o tornada. si nu lasi romanul din mana pana ce nu ai trecut PRAGUL, citind un final surprinzator, care nu te va dezamagi. (RODICA BRETIN)

 

    „O lua in brate... si adormi sarutandu-i parul.

    Cand se trezi dimineata, Lia era alba ca varul si abia respira. Era lipsita de vlaga si fara puls...

    Se sperie atat de tare ca sari ca ars din pat. Afara lumina rasaritului de soare mijea portocaliu pe sub frunzele copacilor.

    Se panica si lua de la bucatarie un pahar cu apa. In drum observa ca piciorul care, de obicei, il sageta cu o durere crunta in pulpa unde avea muscatura afurisitei de vipere, nu-i mai facea nicio declaratie de razboi.

    Instinctiv, duse mana la pulpa sa se frece si nu mai vazu nici urma de cicatrice. Inca ametit, nu pricepu nimic... Se freca pe coapsa. In jos, muschiul era matasos, iar veninul, care de obicei il facea sa urle de durere, disparuse.

    Atunci isi dadu seama. Lia era Vindecatoare si putea sa moara din asta, ii daduse din energia ei ca sa-I vindece in timp ce dormea si preluase o parte din veninul viperei.

    Trebuia sa o trezeasca si sa-i dea antidotul pe care el il lua in fiecare dimineata.

    O lua in brate, capul ii cadea pe spate si avea ochii inchisi. Limba era vanata si pulsul foarte slab. Ii desclesta dintii si ii turna pe gat fiola de antidot.

    Deschise geamurile si frigul de afara navali inauntru... il facea sa gandeasca rapid.

    O imbraca in halatul albastru si o duse in camera ei. Ravasi asternutul si gandi rapid. Nimeni nu trebuia sa stie despre ce se intamplase intre el si Lia.

    Nimeni nu trebuia sa stie ca era o Vindecatoare.

    Neamul ei fusese hartuit si vanat de mercenarii care le foloseau tocmai pentru asta. Le fortau sa vindece si sa ia asupra lor veninul viperelor-sulita. Nu rezistau prea mult. Dupa sase, sapte vindecari mureau in chinuri greu imaginat.

    Crius nu stia cate vindecari facuse Lia si cat mai avea de trait.”