Prigoana cea dinauntru este cea mai mare incercare la care poate fi supus un crestin.
Cand intra in apa Botezului, crestinul devine ostasul lui Hristos. Dupa primirea Sfintei Taine a Mirungerii si apoi a Sfintei Euharistii crestinul este capabil sa lupte cu duhurile care il ataca si cu vrajmasii Bisericii. Intra si exista in Biserica, cu dorinta arzatoare a comuniunii, fiind convins ca numai comuniunea eclesiala este perfecta, adica apta si eficienta in a-l proteja pe pamant si a-i darui certitudinea vietii viitoare, prin impreuna-lucrarea cu harul lui Hristos, daruit prin Duhul Sfant in Sfintele Taine, in slujbele liturgice si in viata dinamica a Bisericii.
Din corpul divino-uman al Bisericii, prigonitul cel dinauntru vede si intelege, cu inima, esenta ei divina si este capabil sa nu se sminteasca de manifestarea umana.
Cazurile pe care le-am ales sunt tipice pentru marea incercare: prigoana cea dinauntru. Sunt crestini prigoniti de crestini, mai exact crestini neeretici prigoniti de crestini neeretici. Nu am urmarit exhaustivitatea, ci am selectat doar un numar restrans de cazuri concludente, mai vechi sau mai noi, de sfinti si de drepti trecuti prin acest gen de prigoana, de la marii capadocieni si pana la marturisitorii vremurilor noastre.