„Putini bucuresteni care trec pe langa blocul ce gazduieste Teatrul „Nottara" cunosc tragedia pe care a gazduit-o in anul 1938, la putin timp dupa ce constructia a fost terminata. Un arhitect, mare personalitate in lumea arhitecturii, era indragostit de o frumoasa actrita din Bucuresti. Nu este important nici numele artistei, nici al teatrului pe a carui scena fermeca publicul cu frumusetea ei iesita din comun. Ca semn al iubirii ce i-o purta, arhitectul ii daruieste un apartament in casa noua si frumoasa. Mult mai tanara decat protectorul ei, femeia il subjugase si cu maiestria cu care ii aducea ofrande zeului Eros. Omul avea o cheie de la apartamentul actritei, cheie pe care o folosea ori de cate ori dorul il mana catre aleasa inimii sale.

    Era spre sfarsitul anului, cand arhitectul i-a spus amantei sale ca va lipsi vreo doua saptamani din Capitala. Chipul frumoasei s-a intunecat pentru cateva clipe de un nor ce s-a dovedit trecator. Cu o voce de copil alintat l-a rugat „sa nu ma lasi prea mult singura". Apoi i-a zambit si l-a sarutat indelung. Cu gandul la cea care il astepta in frumosul sau apartament, barbatul cu parul nins si-a comprimat la maximum rezolvarea treburilor si dupa numai trei zile s-a inapoiat la Bucuresti. De la gara s-a dus direct la iubita lui, fara a o preveni telefonic, asa cum facea de obicei. A introdus cheia in broasca si a intrat. Inca din taxiul care il ducea spre iubita lui traia bucuria pe care i-o va provoca surpriza venirii lui neasteptate. Si, intr-adevar, surpriza a fost teribila si de ambele parti.

    Frumoasa si iubitoarea lui amanta gemea de placere in bratele unui alt barbat. Frumoasele ei picioare ii pareau monstruoase la lumina veiozei. Cu pasi usori, amortizat-i de covorul gros, barbatul se apropie de pat, astfel ca amorezii nu au sesizat prezenta la doi pasi a arhitectului."