Benjamin Franklin (1706-1790) spunea: „Daca exista casatorie fara iubire, va exista si iubire fara casatorie.” Istoria confirma aceasta maxima. Putini sunt monarhii care nu au o lista lunga de relatii extraconjugale. Nu este de mirare. De cele mai multe ori, casatoriile regale au fost rezultatul intereselor de stat, iar printesele n-au fost decat sigiliul care pecetluia un pact strategic sau politic.

Probabil de aceea aventurile amoroase ale monarhilor au fost intotdeauna privite cu oarecare indulgenta. Astfel ca, la Curtea de la Versailles, de exemplu, amanta oficiala a regelui avea o alocatie, dispunea de apartament propriu in acelasi palat si ocupa un loc remarcabil la ceremoniile de la Curte. Evident, odata cu trecerea secolelor, imprejurarile s-au schimbat, insa „femeia” regelui nu a fost intotdeauna regina. Cel putin asa reiese din cele douazeci de povesti de dragoste relatate in cartea de fata, povesti care au schimbat destinele regale si i-au facut pe printii si pe monarhii din toate timpurile sa-si piarda mintile.