La inceputul anului 1989, cu intuitia ca sfarsitul regimului comunist in Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, in varsta de 75 de ani, reincepe sa scrie, dupa o lunga perioada de tacere literara.

 

Volumul de fata reuneste eseurile epistolare scrise de autor in perioada 1989–1991 si adresate Dubenkai — numele de alint pentru boemista americana April Gifford, care se hotarase sa invete limba ceha pentru a putea citi operele lui Hrabal in original.

 

Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodata trimise, dar Dubenka devine o muza, destinatara ideala si idealizata a acestor texte pe care scriitorul insusi le numea „reportaje lirice“; ele reunesc, intr-o tehnica asemanatoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revolutia de catifea si care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea sotiei sale, portrete ale diferitelor personalitati literare si politice importante in epoca, impresii din calatoriile facute in Statele Unite si in Marea Britanie.

 

Urmand volutele imprevizibile ale memoriei, Bohumil Hrabal imbina istoria personala cu proza poetica, punand intr-o legatura rafinata girafa in flacari a lui Salvador Dali, imaginile din Praga aflata sub ocupatie nazista, cutiile de supa ale lui Andy Warhol, tancul roz, casuta sa din Kersko, satul inconjurat de paduri unde il asteapta intotdeauna pisicile-copii, restaurantul-berarie „Tigrul de Aur“. 

 

„Un scriitor superb.“ - Julian Barnes

„Hrabal este […] o uriasa descoperire a mea din ultimii ani, unul dintre acei autori pe care-as vrea sa-i citesc integral, fara sa sar nicio carte, niciun rand.“ - Mircea Cartarescu

Bohumil Hrabal (1914–1997) s-a nascut la Brno si a fost, pana la doi ani, fiul unei mame singure. Copilaria lui Hrabal a fost marcata de doua evenimente fundamentale: casatoria mamei si intalnirea, la 10 ani, cu unchiul Pepin, venit in vizita pentru doua saptamani si ramas vreme de patruzeci de ani.

 

Hrabal, „omul cu o suta de meserii“ (telegrafist, agent de asigurari, comis-voiajor, impiegat de miscare, muncitor in otelarie, printre altele) a studiat dreptul la Universitatea Carolina din Praga. Desi initial s-a indreptat catre poezie, la inceputul anilor ’50 Hrabal era deja membru al unui grup literar underground ca prozator. Primul sau succes notabil se va petrece insa in 1963, odata cu publicarea volumului de povestiri Perla dosita: Hrabal avea 49 de ani. Intre 1963 si 1968, pana la interzicerea sa, Hrabal a publicat opt carti si s-a impus definitiv ca unul dintre cei mai mari scriitori de limba ceha din toate timpurile. Din 1968 pana in 1975, cand Hrabal a semnat un articol favorabil regimului, cartile sale au circulat in samizdat, iar dupa 1975 a urmat o noua perioada de efervescenta intrerupta de boala si moartea sotiei sale, in 1987.

 

Dupa Revolutia de catifea, editura Prazska imaginace a avut initiativa publicarii integrale a operelor sale; lansarea ultimului volum era programata pentru ziua de 28 martie 1997, cand Hrabal urma sa aniverseze 83 de ani. In 3 februarie, internat intr-un spital praghez, Bohumil Hrabal a cazut de la etajul cinci incercand, se pare, sa hraneasca porumbeii.