In cea de-a sasea carte a acestei serii magice, Alther Mella este izgonit, un Fief intunecat invaluie Castelul, iar un dragon intunecat se afla in libertate. Septimus Heap trebuie sa-si foloseasca toata priceperea pentru a salva de la distrugere Castelul si Turnul Vrajitorilor. Si pentru aceasta, trebuie sa patrunda in Intuneric, dar nu o poate face singur. Cu ajutorul Jennei, al lui Alther Mella, Marcellus Pye si fratelui instrainat al lui Septimus, Simon Heap, Septimus si Marcia Overstand se lupta cu Intunericul acaparator. Oare va reusi Septimus sa-si apere lumea magica?
Scrisa cu bine-cunoscutul umor al lui Angie Sage, Feiful, Septimus Heap, Vol. 6 este o captivanta aventura fantastica, plina de momente surprinzatoare, de emotii neasteptate si de intamplari amuzante.
Septimus Heap, o serie bestseller national si international. Warner Bros. Pictures a achizitionat drepturile a sapte carti din serie pentru a le transpune pe marele ecran.
Fragment:
“SINCRONIZAREA
Septimus si Scuipafoc tasnira prin varful Scutului viu si tepul din varful botului lui Scuipafoc se izbi cu un zgomot surd de burta dragonului intunecat. Scuipafoc sari inapoi, ametit. In schimb, dragonul intunecat nici nu baga de seama, de parca il piscase un tantar. Scuipafoc isi reveni repede si stranuta nerabdator. Era la o varsta cand, in vremurile stravechi, cand lumea era plina de dragoni, ar fi cautat cu orice chip un adversar. Pe vremea aceea n-ar fi fost considerat un adult de semenii lui dragoni pana nu s-ar fi luptat cu un alt dragon... si ar fi castigat. Asa ca, in adancul inimii lui de dragon, Scuipafoc isi dorea o lupta.
La fel stateau lucrurile si cu Merrin insusi, care se apleca printre tepii ascutiti, manat de aceeasi pornire razboinica. Il ocari pe Septimus cu o vorba care era foarte populara in Castel, folosita anume pentru a-i insulta pe Ucenici:
— Pun eu mana pe tine, baiatu'-omida!
— N-apuci tu ziua aia, fata de sobolan!
Merrin indrepta degetul spre Septimus, ca si cum era un pistol.
— Esti mort. Cu tot cu dragonul tau de jucarie. Ha, ha!
In chip de raspuns, Septimus si Scuipafoc trecura ca glontul pe langa dragonul intunecat, inainte ca acesta sa-si dea seama ce se intampla. Zburara atat de aproape, ca Septimus vazu cosurile de pe fata palida a lui Merrin si ura din privirea acestuia, atat de vie ca il sperie mai mult decat dragonul urias. Trecand, Septimus facu un gest foarte necuviincios inspre Merrin. In urma lui se dezlantui un potop de ocari, care de care mai deocheata.
Septimus si Scuipafoc se oprira la marginea norului de Ceata si privira inapoi. Departe, sub ei, la capatul tunelului de aer limpede pe care il taiasera in Ceata, se vedea trupul urias al dragonului intunecat [...]„