Sfintii de langa noi. Intamplari, portrete, reflectii.

Cartea lui Ciprian Voicila „Sfintii de langa noi – Intamplari, portrete, reflectii” este un puzzle incantator de eseistica urbana, file de pateric contemporan, exercitii de admiratie si uluitoare minuni. O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre. Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se asaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi. In deruta generalizata a lumii de astazi, Ciprian ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit… Cartea aceasta este ca o floare pe caldaramul unei lumi agitate. Cine se va opri, o vedea! Miracolele se intampla intotdeauna langa noi. - Laurentiu Dumitru Fragment:

"Patericul Egiptean contine multe intamplari din care putem invata importanta decisiva a relatiei cu aproapele nostru. Nu putem evolua in apropierea noastra personala, dinamica, de Dumnezeu daca il tratam cu mefienta pe semenul nostru sau daca ne punem stavila intre el si Dumnezeu. Iata o mostra. „Un frate a intrebat pe un parinte oarecare, zicand: «Oare pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustii si prin manastiri nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult?» Raspuns-a lui batranul, zicand: «Atunci, fiule, la parintii cei de demult era la toti dragostea frateasca cea desavarsita; si fiecare ridica in sus spre cer pe fratele sau. Iar acum, fiindca s-a stins dragostea dintre frati si fiecare trage in jos pe fratele sau, de aceea acum nu castiga fratii nostri Darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult»".
O relatie deficitara cu aproapele nostru are intotdeauna cauze de natura spirituala. Renumitul patrolog si specialist in psihoterapie ortodoxa Jean-Claude Larchet identifica doua surse principale ale
ei: „prea marea pretuire de sine si injosirea de sine strica, amandoua, relatia cu aproapele". Cele doua perceptii gresite au ca origine iubirea de sine. Cultivand smerenia si iubindu-ne pe noi insine ca fapturi ale lui Dumnezeu, vom scapa de cele doua forme de inselare (Jean-Claude Larchet). Mandria, slava desarta, frica, mania, desfranarea ne fac si ele sa vedem in aproapele nostru un adversar.
Relatia eu-tu este similara relatiei dintre doua oglinzi care stau fata in fata. In afara oglindirii negative, eronate in celalalt, mai exista una fertila, pozitiva. Simtim nevoia permanenta ca celalalt sa ne confirme deciziile, sistemul propriu de valori, sa ne arate ca suntem fiinte valoroase in sine. "