Lin, un evadat australian care a rupt orice legatura cu familia si prietenii, ajunge in Bombay. Incepe sa indrageasca India, cu toate contrastele ei, si descopera treptat secretele mahalalelor sarace, dar si pe ale pestritei lumi interlope care face jocurile in subteranele orasului.

Insa totul se complica atunci cand Lin trebuie sa se confrunte cu o mare iubire neimpartasita si cu incercarile la care il supune parintele sau spiritual, lordul mafiot Abdel Khader Khan. Din loialitate fata de Khader Khan, fugarul se amesteca intr-un razboi care nu ii apartine si din care nu stie daca va scapa cu viata.

„Cu totul unic, absolut indraznet si minunat de salbatic, va lua cu siguranta prin surprindere pana si cea mai excentrica imaginatie.“ ELLE

„Tulburator… Romanul este strabatut de un sentiment sincer, cinemascopic. O lectura senzationala.“ Publishers Weekly

    Fragment din romanul "Shantaram" de Gregory David Roberts:

    “— Noi avem o vorba in persana: „Uneori leul trebuie doar sa raga pentru a-i aminti calului sa-i fie frica." Politistul asta a tot facut probleme aici, la Haji Ali. Lumea nu-l respecta deloc. Si din pricina asta este foarte nefericit. Si aceasta nefericire il impinge sa tot faca probleme altora. Dar cu cat face mai multe probleme, cu atat mai putin respect ii acorda oamenii. Acum au vazut un bacsis foarte mare, mult mai mult decat ia in mod normal un politist ca el, si o sa-l respecte putin. Vor fi impresionati de faptul ca marele Khaderbhai il plateste atat de bine. Si, primind un oarecare respect, nu ne va mai face nici el atatea probleme. Dar, pe de alta parte, mesajul este foarte clar. El este un cal, in timp ce Khader este un leu. Iar leul n-a facut acum decat sa raga.
    — Tu esti bodyguardul lui Khaderbhai?
    — Nu, nu! rase el din nou. Lordul Abdel Khader nu are nevoie de nicio protectie. Dar... Facu o pauza, cat sa ne intoarcem amandoi privirile spre omul carunt de pe bancheta din spate a acelei limuzine modeste. Dar mi-as da si viata pentru el, daca la asta te referi. Asta, si multe alte lucruri le-as face pentru el.
    — In afara de a-ti da viata pentru un om, nu prea exista alt gest maret pe care sa-l faci, ii spusei, ranjind in fata sinceritatii si a ideii sale ciudate.
    — Oh, ba da, spuse el, luandu-ma pe dupa umeri si conducandu-ma inapoi spre masina. Se poate mult mai mult.
    — Vad ca intemeiati o prietenie cu Abdullah al nostru, domnule Lin, nu-i asa? intreba Khaderbhai in timp ce urcam inapoi in masina. Asta e un lucru foarte bun. Chiar ar trebui sa fiti buni prieteni. Parca ati fi frati.
    Abdullah si cu mine ne priviram si raseram usor la cele spuse de el. Eu eram blond, pe cand parul lui era negru ca pana corbului. Ochii mei era cenusii, ai lui – caprui. El era persan, eu australian. La prima vedere, nici ca puteam fi mai diferiti. Dar Khaderbhai se uita la noi pe rand, incruntandu-se nedumerit, fiind atat de sincer uluit de amuzamentul nostru, incat noi ne inghitiram rasetele, ramanand doar cu zambetele. Masina porni pe soseaua Bandra, iar eu incepui sa analizez vorbele lui Khader. Ma pomenii gandindu-ma ca, in ciuda tuturor diferentelor dintre noi, se putea ca batranul sa aiba dreptate.”