Daca v-a fost dor de Stim si Stam, omuletii fara chip din Baiuteii, nascuti dintr-un borcan de mustar, Matei Florian a creat in Si Hams Si Regretel un intreg univers fantast, populat cu o legiune de pitici din ceata colorata. In fruntea acestei legiuni, un nou cuplu se pregateste sa intre in galeria indragostitilor legendari: Si Hams Si Regretel (atentie, e vorba de un singur nume si un singur personaj!) si minunata sa Tristina.
Aventurile lor in lumea „picioarelor pare”,oameni-adulti-in-toata-firea, nu curg insa, asa cum te-ai astepta de la asemenea figuri de basm, vesel si clinchetitor. Fapturile de vazduh, chiar peltice sau corcite cu spiridusi, trec si ele prin suferinte adevarate si tragedii. Ca si oamenii pe linga care plutesc...

    Fragment din volumul "Si Hams Si Regretel" de Matei Florian:

    „Regretel s-a trezit odata cu primele raze de soare, inghetase, o mierla s-a apropiat de el si l-a intrebat ce face, n-a stiut ce sa-i raspunda, cuvintele i se amestecau anapoda si-l faceau sa tremure, se adunau laolalta si dispareau cit ai clipi, nu voiau, nu puteau sa iasa, ramineau stinghere si dadeau inapoi, o reduta uriasa, violeta se impotrivea asaltului lor, iar ele cedau, mici, speriate si invinse, se retrageau de-a valma in unghere intunecoase si albastre, Regretel se infiora de la deruta lor, ii era greata, avea upercacei, simtea doar ca Tristina era pe undeva pe aproape si ca e dator sa o caute, a inceput sa o caute, o cauta si acum, de deznadejde si-a abandonat cuvintele in unghere albastre si intunecoase, a inceput sa spere ca fara ele ii va fi mai bine, ca incetul cu incetul avea sa-si dezgroape toate straturile, iar de acolo, dinauntrul lor va tisni un violet stralucitor si splendid, Tristina, cu grija, cu migala si uneori cu furie a prins sa-si sece intinderile de apa, suvoaiele se retrageau anevoios, dar, orice ar fi facut, de pretutindeni se revarsau valuri de albastru si nici urma de violet, cind Usi si Altfred l-au gasit ratacind, inconjurat de stoluri negre de lilieci, aproape de inaltimile pierzaniei, Stinca Rosie, s-au dumirit ca nu mai exista nici o carare spre numele Si Hams Si, ca Si Hams Si disparuse, secatuit in cautarea violetului; si ca, aici incolo, prietenul lor albastru se va numi doar Regretel. Tristina n-a mai iesit la iveala, iar Regretel i-a urmat mut si abatut pe tovarasii sai. Acum e cu mine. E prima oara cind sta mai mult intr-un loc. Buna dimineata, Regretel, buna dimineata.
    Mi-a parut bine sa te revad, dar acum trebuie sa plec. Tu trebuie sa te imbraci, sa te machiezi, sa pleci la lucru. Du-te, nu te retin. Stii foarte bine ca nu dau doi bani pe treburile tale, stii ca ma doare-n cot de serviciul tau. Pleaca! Ma lipsesc de aspirina ta, poti sa-ti bei cafeaua si singura. Hai, valea! La mine a inceput sa ninga, trebuie sa tai lemne, sa fac focul, sa-i hranesc pe Ana si pe Bumbo, habar n-ai cite treburi am. Mai e si afurisitul asta de Altfred, care ma tot intreaba daca am corectat greseala de la Mus cel Mov. Spune-i ca o sa corectez cind o sa am chef si roaga-l sa fie mai putin pisalog. Devine insuportabil, crede-ma. Acum imi cere sa scot pasajul in care s-a rafuit cu Usi. Nu scot nimic, nimic!”