Skepsis este un roman fastuos, unde violenta extrema de Ev Mediu se intilneste cu o rara gingasie. Este o curte a miracolelor, inconjurata de veneratie si superstitii. Skepsis este o meditatie despre scurgerea timpului. Totul trece – Imperiile, omul, zeii. Romanul isi extrage seva din cronici si documente de arhiva, dar si din presa secolului XX si din amintiri, mai ales din vise. Skepsis este inainte de toate o fabulatie, un joc cu imaginatia. Povestile lui fermecatoare sunt pur si simplu o metoda la indemana de a aduce impreuna lucruri disparate precum caderea Bizantului, tradarea lui Iuda, melancolia geniului, marile iubiri, soarta Europei, impostura actualitatii, oglinzile si impreuna cu ele, Diavolul (veche obsesie a autorului). Skepsis ne invata un lucru simplu – „Pentru a exista lumea trebuie intai povestita."