Spovedanie la Tanacu
Recenzie blog.libris.ro
Mărturisesc că nu am citit volumul Tatianei Niculescu Bran încă de la prima ediție (care a apărut acum vreo 2 ani). Dincolo de faptul că mă săturasem de povestea mestecată pe toate canalele, aveam suspiciuni că voi regăsi chiar și într-un roman (care se recomandă a fi nonficțional, oarecum în prelungirea abordării lui Truman Capote, din In Cold Blood) aceleași ipostazieri grotești ale reprezentanților bisericii, aceeași vehemență și sete de condamnare pe care mulți justițiari autoproclamați din România o manifestă. Din fericire, romanul Tatianei Niculescu Bran a fost departe de orice rezervă aș fi putut avea: căutând mai degrabă să exploreze psihologiile protagoniștilor și să integreze evenimentele într-un context mai larg, autoarea dovedește că are un interes pregnant în a înțelege cele întâmplate, superior celui asociat jurnalistului, de a atrage pur și simplu atenția. Povestea e probabil arhicunoscută în liniile ei mari: o tânără orfană, Irina, ajunge la mănăstirea Tanacu, în vizita la prietena ei Paraschiva și decide să rămână acolo pentru o vreme. Imediat după ce ajunge în lăcașul de lângă Bârlad, Irina începe să se comporte ciudat, să vorbească fără sens și să aibă un comportament necuviincios față de toți cei din mănăstire. Deși o duc la spital, unde ajunge la un pas de moarte, sedată cu medicamente în doze mari, Irina se întoarce în cele din urmă la mănăstire ,cu acordul medicilor, însă starea ei de normalitate și calm este doar aparentă iar când crizele o apucă din nou, părintele Daniel și maicile vor căuta să o liniștească cu leacuri religioase, îndreptând destinul protagonistei spre un deznodământ nefast.
Romanul Tatianei Niculescu Bran nu proiectează doar o tragedie produsă de barbarie și ignoranță. Povestea autoarei trece peste dezbaterea practicilor primitive abordate de preot și face ceea ce presa nu a reușit să facă, atunci când s-a aruncat să devoreze cazul: așază tragedia Irinei la capătul unor neglijențe și abuzuri perpetuate de ani de zile în România, la toate nivelurile (în orfelinate, în administrația publică, în spitale etc da, toate acestea se leagă sinistru de solid). În fond, e vorba de un roman care nu are o singură victimă aproape fiecare personaj care apare este, la rândul său, ca într-un lanț al slăbiciunilor, o victimă a microsistemului în care e cuprins -de la personajul central Irina (cea care pare să fie întâmpinată, la fel de nepotrivit, în primul rând de medicii preocupați mai degrabă de statisticile din spitale decât de siguranța ei și abia apoi de preoți și practicile lor exorcizante) și chiar până la torționarul șef, părintele Daniel, la rândul lui o victimă a lipsei de unitate din interiorul Bisericii Ortodoxe.
Înainte să vedeți filmul lui Cristian Mungiu, citiți romanul Tatianei Niculescu Bran, o lucrare documentată și profundă care ilustrează, printr-un caz redat convigător , felul în care micile (și marile) anomalii sociale, instituționale, ideologice, aparent izolate în sfere paralele de activitate ale unei societăți se pot întâlni, pot conspira și pot da naștere unor forțe cu adevărat malefice ale căror rezultate sunt vizibile chiar și pentru cei care nu sunt neapărat creștini.
SPOVEDANIE LA TANACU Tatiana Niculescu Bran Editura Polirom, 2012 (Editia a 2-a)
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Spovedanie la Tanacu
Editia a II-a revazuta
Romanul non-fictional care a inspirat filmul Dupa dealuri (Beyond the Hills), in regia lui Cristian Mungiu
Romanul Tatianei Niculescu Bran nu proiecteaza doar o tragedie produsa de barbarie si ignoranta. Povestea autoarei trece peste dezbaterea practicilor primitive abordate de preot si face ceea ce presa nu a reusit sa faca, atunci cand s-a aruncat sa devoreze cazul: asaza tragedia Irinei la capatul unor neglijente si abuzuri perpetuate de ani de zile in Romania, la toate nivelurile (in orfelinate, in administratia publica, in spitale etc – da, toate acestea se leaga sinistru de solid)
Descrierea produsului
Editia a II-a revazuta
Romanul non-fictional care a inspirat filmul Dupa dealuri (Beyond the Hills), in regia lui Cristian Mungiu
Romanul Tatianei Niculescu Bran nu proiecteaza doar o tragedie produsa de barbarie si ignoranta. Povestea autoarei trece peste dezbaterea practicilor primitive abordate de preot si face ceea ce presa nu a reusit sa faca, atunci cand s-a aruncat sa devoreze cazul: asaza tragedia Irinei la capatul unor neglijente si abuzuri perpetuate de ani de zile in Romania, la toate nivelurile (in orfelinate, in administratia publica, in spitale etc – da, toate acestea se leaga sinistru de solid)
Detaliile produsului