Cu exceptia lui Adolf Hitler, unui singur alt lider din secolul XX i s-a dat sumbrul privilegiu de a fi infatisat ca un demon, capabil prin forta lui luciferica sa modeleze o intreaga perioada istorica: Iosif Vissarionovici Djugasvili, zis Stalin. Nimic nu trebuie sa i se treaca lui Stalin cu vederea, nici milioanele de morti supti in inspaimantatoarea masina a Gulagului, nici transformarea in sclavi nu doar a sovieticilor, ci si a popoarelor din estul Europei care au trecut de la opresiunea nazista la cea comunista, nici epurarile antifascistilor “nestalinisti” care, totusi, se luptau in Spania impotriva franchismului, nici colaborarea activa cu Hitler din 1939 pana in iunie 1941, in cadrul unui acord care prevedea impartirea unei bune parti a Europei si lupta pe viata si pe moarte impotriva democratiilor capitaliste, cu Marea Britanie in frunte. Nu poate fi trecuta sub tacere speciala inclinatie paranoica spre a banui pe toata lumea si spre sindromul de tradare care a dat Terorii staliniste o caracteristica particulara, o trasatura personala de neconfundat, asa cum ne-o arata unele marturii care iti ingheata sangele in vine ale celor care au vazut neagra tragedie si au putut povesti atmosfera lugubra de la Lubianka. Stalin a fost o intruchipare a raului in tentativa disperata de a salva presupusul “bine” al comunismului.
    Cele 96 de fotografi alb-negru care insotesc textul documenteaza in imagini sugestive epoca si viata celui care a fost exact ceea ce ii spune porecla: Stalin “Omul de otel”.
    Fragment din volumul "Stalin" de Elena Dundovich:

    „In noaptea dintre 15 si 16 decembrie, Lenin are un nou atac. Pentru Stalin este o intamplare providentiala. Paralizat, supravegheat in permanenta de secretare eficiente si grijulii pe care Stalin insusi le-a pus la capataiul lui, Lenin angajeaza o ultima batalie. Cauta solidaritatea lui Trotki, dar nu reuseste pana la capat. Dicteaza cateva note secrete adresate viitorului congres al partidului in care il critica pe Stalin si puterea nelimitata pe care a concentrat-o in mainile sale. Ajunge pana acolo incat recomanda indepartarea lui din functia de secretar. Pe 9 martie 1923, in sfarsit, are o ultima criza care il lasa incapabil sa vorbeasca si sa se miste si il elimina pentru totdeauna de pe scena politica. Va muri pe 21 ianuarie 1924.
    Eliberat de amenintarea reprezentata de Lenin, Stalin nu mai asteapta deloc si isi incepe ascensiunea spre putere. Dar nu a sosit inca vremea si are nevoie de aliati. Pe moment, puterea este exercitata de o troika formata din Zinoviev, Kamenev si Stalin insusi care, prudent, creeaza in mod fals impresia ca este ultimul dintre cei trei ca importanta. Dar este doar o iluzie.
    Kamenev, presedintele sovietului Moscovei, este un om cult, pasionat de arta si de literatura. Dar este singur, nu are partizani. Zinoviev isi are bastionul la Sankt-Petersburg si este seful Internationalei aIII-a, creata in 1919 ca organ de coeziune a tuturor partidelor comuniste din lume; dar este doar fictiv, in realitate, Moscova desemneaza conducatorii Internationalei si pe ai partidelor. Deja din vara lui 1923 apar divergentele, insa, in mod eronat, atat Zinoviev cat si Kamenev il considera pe Trotki cel mai aprig dusman si se bazeaza pe Stalin pentru a-l inlatura. Sunt convinsi, in mod gresit, ca il pot manipula pe apparatcik-ul (omul de aparat) georgian. Preocupanta similitudine a istoriei: si in Germania si Italia, fortele conservatoare au crezut in mod eronat ca ii pot folosi pe Hitler si pe Mussolini pentru a-si pastra puterea.
    Ciocnirea cu Trotki se produce pe toate planurile: el acuza troika de faptul ca ar fi cauzat regresul miscarii muncitoresti germane apropiate de revolutie in acele luni ale toamnei lui 1923, dupa ce, conform principiilor marxiste, de sase ani bolsevicii asteapta timpurile mesianice ale unei insurectii internationale; dar mai ales denunta nevoia imprimarii unui „nou curs" pentru a reinstaura caracterul democratic intr-un partid in care, ca sa spunem adevarul, el este prea putin ascultat, desi a fost, impreuna cu Lenin, adevaratul coprotagonist al Revolutiei din Octombrie. Zinoviev si Kamenev il ataca; Stalin, inca o data, ramane in umbra si inaugureaza, pentru prima data, tactica pe care o va folosi in urmatorii cinci ani si care ii va aduce puterea: sa impinga in fata oameni ale caror calitati nu le are, capabili sa castige, in acel moment precis, batalia in favoarea lui.”