Albert Einstein si frontierele fizicii - Jeremy Bernstein

La scoala, profesorii n-au fost impresionati de Einstein: era un copil visator care nu promitea nimic iesit din comun. Si totusi, in el s-a trezit uimirea fata de lumea din jur  iar de aici un fel aparte de a privi si intelege lucrurile la care altii, din comoditate, nu se mai gandesc. Aceasta e calea prin care a ajuns sa rastoarne tot ce stiau oamenii despre univers.
Marele merit al biografiei scrise de Jeremy Bernstein e ca ne aduce in intimitatea gandurilor lui Einstein, parcurge drumul urmat de ideile lui si, in acelasi timp, ne apropie de framantarile sale omenesti.

Mai mi-au dat lacrimile ctiind comentariile voastre.Am trait 14 ani in perioada comunista si le-am prins mai pe toate cele ce se intamplau in viata de zi cu zi in acea perioada. Imi aduc aminte vag de constructiile noi ce se inaltau pe bdul. Unirii, splai pana la casa poporului. IMi aduc aminte haosul ce se crea in uichend in fata mag. Unirea unde veneam cu parintii la shopping , imi aduc aminte umilinta prin care treceam stand ore-n sir la cozi interminabile pt. un drob de sare in spinare si cum atipeam in zilele toride pe genunchiul/piciorul bunicii pana ajungeam la galantar sa ne luam ratia.Am zis ca le-am prin mai pe toate nu chiar pe toate uite de exemplu nu am reusit sa ajung si eu UTCist. Na, mare dezamagire pe chipul meu ca tocma' atunci s-au gasit unii sa faca o revolutie si am ramas doar mandru pionier si fara vre-o tresa .Mi-a placut descrierea lui George de mai sus. A uitat sa spuna de inghetata SPORT cu vanilie si cioco si celebra vafa. Sucul la dozator si plic, gumela (lama de guma care ti se faramita in gura), brifcor, prajiturile cartofi cu care aruncam dupa troleibuse (79 de ducea la Pta. Romana-Gara si 84 ce ducea la Universitate), banda de plastic pe care o furam din interiorul troleelor si o incolaceam pe ghidonul biciletelor Pegas cu coarne si sa lunga si Pegas cu sa scurta si ghidon scurt.Vremuri grele dar copii fiind cred ca le-am suportat mai usor. Parintii noastrii cred ca au avut ceva de tras, sfori si greutati, ca sa ne asigure noua ceva mai mult decat au avut ei.Imi aduc aminte ca eram la o celebra coada la paine in zona Pta. Muncii la pasaj cum vii de pe actualul Bd. Burebista si multimea de oameni inainta cu repeziciune catre centru (CC al PCR), multime formata din oameni din cartierele invecinate si muncitorii de la FAUR, pt. a infaptui ceea ce s-a numit mai tarziu revolutia romana. Veniti cu noi, veniti cu noi! striga multimea dezlantuita si hotarata sa schimbe ceva. Am parcurs impreuna cu acest sarpe imens cateva sute de metrii luat mai mult pe sus decat pe jos fara a-mi da seama ce fac. Bunicamea a reusit intru' tarziu sa ma scoata din multime. Probabil ca altfel era viata mea daca ma duceam acolo.In sfarsit..amintiri din copilarie. Cum ar spune un mare folbalist contemporan cu noi viata merge inainte .Sunt fericit ca am avut aceasta ocazie.Multumesc.Bogdan