Aceasta lucrare isi propune sa analizeze, dintr-o perspectiva sistemica, acele disfunctonalitati ale familiei care ii anuleaza caracterul de producere a sigurantei, protectiei si socializarii. Accentul va cadea cu precadere pe doua problematici intrafamiliale, considerate ca avand un caracter socio-patogen.

  1. Prima abordare se va centra pe sistemele familiale carentiale cu risc crescut de abandon si deprivare socio-afectiva a membrilor sai; 
  2. A doua perspectiva este accea a abandonului copiilor din familiile de origine, cu situatiile posibile abandon in cadrul familiei, abandon prin excludere din mediul familial. 

    Se impune precizarea ca am considerat fenomenul de abandon. Ca factor de risc si ca situatie de fapt, abordandu-l in ambele situatii ca o consecinta a unor cazuri de criza variate in cadrul familiei, crize ce s-au accentuat in timp si au generat aceasta consecinta nedorita.

 

    „In rezolvarea situatiilor de criza cu care se confrunta familia, serviciile de asistenta sociala trebuie orientate spre elaborarea si implementarea a cator mai multe strategii preventive si de sprijin. Latura preventiva joaca astfel un rol prioritar comparativ cu dimensiune de interventie, intrucat preintampinarea unor situatii cu risc — neglijare si abandon — realizata la moment oportun si eficient creste cu mult sansele de reusita in acest caz. 

    Serviciile preventive cu dimensiune preponderent educationala — consiliere, educatie profamiliala, planning familial — si cele cu aspecte pragmatice, actionale — plasament familial, familia de ingrifire temporara, infiintarea diferitelor centre maternale — trebuie sa dobandeasca o amploare mai mare, iar organizarea lor ar trebui sa ocupe interesul si timpul autoritatilor locale si asistentilor sociali care lucreaza in reteaua de institutii guvernamentale locale. Responsabilitatea acestora este de a identifica copii cu nevoi speciale, aflati in dificultate sau sub incidenta diferitelor riscuri si sa ofere familiilor acestora servicii precum: consiliere, terapii ocupationale sau de recreere, sprijin financiar / sprijin sub forma de produse in cazuri de urgenta etc.

    Prin stimularea unor organizatii, asociatii sau fundatii cu caracter non-profit, voluntare, autoritatile locale pot organiza un sistem de prevenire si sprijinire a familiilor cu risc de abandon si a copilului la un inalt nivel de profesionism si eficienta.

    Indiferent de resursele sau retelele sociale folosite strategiile de prevenire a abandonului trebuie sa porneasca in primul rand de la explorarea la maxim a potentialului detinut de fiecare dintre membrii unei familii cu dificultati.”