Scrisul poate oferi victoria stilului asupra unor realitati cel mai adesea lipsite de stil si sens si, de ce nu, a lipsei de stil in fata artei obosite.Chiar stangacia se poate opune unor forme atat de lustruite incat spectatorul-receptor devine o terta persoana; nu ii ramane decat sa lase autorul sa se contemple in luciul artefactului.
Asa cum o sintagma trista (sensui vietii, de pilda) fara un context dezamorsant poate ucide o pagina si contamina o carte, un graunte de umor poate salva, cred, cate ceva.
Scriitorii uita des ca traiesc (si) in lumea artei, fericita, cel putin in intentie. Nu stiu daca sunt scriitor, asadar nu am obligatii bine definite. - Mircea Doreanu
 

 

 

Ea sta picior peste picior

Eu stau picior peste picior

Ea sta cu mainile pe genunchi

Eu stau cu mainile incrucisate pe piept
Asa am ajuns.

Ea plange. Eu nu plang.
Asa am ajuns

Ea arata ca o gradina de ceai

Eu seman cu o mana de var in apa
Eu o bucata de zahar candel informa

Fac o munca mai putin utila
ca alte mii de munci

totusi nu ma dispretuieste

se uita la mine ma joc cu niste litere

cifre in fond de parca i-as mangaia parul cu incantare