Titlul acestei carti sugereaza mult din „mesajul" ce se doreste transmis: toate poemele sunt un fel exercitii de refacere a unui echilibru interior periclitat („tiparul scalciat"), a unei „stari de neajuns" ce se cere imperios compensata. Solutia aproximata e a atingerii unei stari de smerenie si luminozitate launtrica, de elevatie spirituala realizata prin conjugarea eforturilor de intoarcere spre sinele profund a subiectului cu reperele pure ale lumii din jur („intri in poienile cerului / duhul verde te ridica"), intr-un spatiu definit ca „loc transparent". Trei versuri simple si frumoase concentreaza aceasta stare de spirit: „te ridici peste linie / vezi semintele inviate / te lipesti de floarea soarelui".
Cele mai expresive sunt poemele in care confesiunea intalneste concretul proaspat al senzatiei, altele sunt prea abstract-programatice, recurgand la metaforizari oarecum comode, evocand „ego"-ul sau o „experienta interioara" numita explicit, in concurenta cu sugestia. Din fericire pentru poezie, de cele mai multe ori iese castigatoare aceasta din urma.- Ion Pop

Poemele Ioanei Sandu sunt false naratiuni, fragmente ale unui exercitiu spiritual care are menirea de a elibera sinele din vantul launtric si a face loc bucuriei. Aproape toate vorbesc despre o retragere, o indepartare, o fuga de urgia generatoare de spaime, dezechilibre si tulburari invaltorate. Si peste tot sunt risipite semne si simboluri crestine care sunt tot atatea jaloane ale unui urcus spiritual catre poienile cerului.
E cat se poate de limpede ca s-au produs modificari in sensul renuntarii la balastul care impovareaza fiinta si acceptarii ideii de a porni pe Cale, initiind curatenia de inceput. Duhul ortodoxiei care gindeste cu inima insufleteste versurile acestea in care detaliile naturiste traduc impecabil o seninatate a spiritului in stare sa risipeasca cu desavarsire involburarile dinlauntru: astfel nu cazi in umilinta// te alegi in smerenie. - Mircea Petean