Toate panzele sus! este mai mult decat o carte. Este o nava care te transporta in spatiu si in timp. Te scoate cat ai clipi din peisajul ordonat si previzibil al cotidianului. Iti livreaza la domiciliu aventuri, locuri exotice si prieteni de nadejde. Citind, devii membru al fantasticului echipaj de pe Speranta. Daca esti mic, te vei simti mare si puternic, iar daca esti deja mare si puternic, te vei simti din nou copil, vrajit de farmecul acestei carti picurandu-ti in suflet elixirul tineretii fara batranete. - Florin Bican

Fragment din volumul "Toate panzele sus!" de Radu Tudoran:
 

"Intregul echipaj al Sperantei statea incremenit pe punte, privind cu ochii morti si cu gura muta butoaiele goale. Nimeni nu-si dadea seama ce se intamplase, dar puteai sa-ti inchipui ca, in hora bezmetica starnita de uragan, cand niciunul nu mai fusese stapan pe miscarile lui, cand balansul corabiei ii aruncase dintr-un bord in altul, lovindu-i de catarge, de ghiuri, de parapet, de butoaiele legate pe punte, cine mai stie care din ei se proptise cu piciorul, cu umarul, cu salele in cepuri si le rupsese fara sa le auda trosnind, fara sa simta apa de baut curgand laolalta cu cealalta apa, venita de sus. Puteai oare sti care din ei era pricina acestei nenorociri ? Si, daca l-ai fi stiut, il puteai oare invinui?

- Vedeti ce-a mai ramas de la cep in jos si adunati apa cu grija! porunci capitanul, silindu-se sa-si ascunda ingrijorarea.

Ingrijorarea deocamdata, dar aproape de ea era deznadejdea cea care-si flutura aripile pe deasupra puntii.

De la cep in jos ar mai fi putut sa ramana inca multa apa, dar, din nenorocire, in timpul balansului, o buna parte din ea tasnise afara. Echipajul dezlega butoaiele si, straduindu-se sa nu mai piarda nicio picatura, aduna in galeata tot ce mai ramasese inauntru. Asa izbutira sa stranga abia vreo patruzeci de litri, cu care umplura un sfert din rezervorul aflat in bucatarie.

In acest timp, capitanul facuse, cu aproximatie, un calcul de longitudine si altul de latitudine si constatase, cuprins de neliniste, ca in timpul furtunii, cu toata silinta de a merge catre sud-vest, Speranta alunecase spre rasarit si iesise cu peste cincizeci de mile din calea obisnuita a vapoarelor. In seara de 20 septembrie, corabia se gasea la 4° latitudine nordica si cam la 23° longitudine vestica, cea mai neprielnica zona pe care puteau s-o intalneasca. Instructiunile Nautice prevedeau pentru aceste locuri acalmii indelungi, urmate de izbucniri neregulate ale vantului. Se aflau in zona de ciocnire a celor doua alizee, care incearca sa se domine unul pe altul, fara sa izbuteasca, dand nastere numai la perturbari sacaitoare.

Die fericire, erau prevazute totdeodata ploi zilnice, de obicei torentiale, care puteau oferi bogate provizii de apa. Dar prevederile Instructiunilor Nautice nu se implinesc totdeauna, mai ales acelea de care ai nevoie!”