Fragment din enciclopedie:

 

    „DINOZAURII ERBIVORI ERAU URIASII BLANZI DIN PREISTORIE, CHIAR DACA PUTEAU STRIVI SUB PICIOARE un numar considerabil de creaturi mai mici. Probabil ca dintre erbivori, cele mai cunoscute sunt sauropodele, printre care se numara unii dintre adevaratii uriasi ai lumii dinozaurilor, de la masivul Brachiosaurus la si mai marele Argentinosaurus. De ce cresteau atat de mult unele dintre aceste creaturi? Potrivit unei teorii, aceasta era o necesitate. Cele mai multe plante din era Mezozoica, de la ferigi la coada-calului, aveau frunze aspre, greu de digerat. Erbivorii aveau tracturi digestive foarte mari pentru a putea digera hrana, iar corpul trebuia sa fie pe masura acestora. Desigur, un alt avantaj era acela ca se puteau apara cu usurinta de pradatorii mai mici. In timp ce carnivorii se deplasau cu viteza, majoritatea erbivorilor erau lenti si greoi. Subgrupa Thyreophora, a dinozaurilor cu armura, include si Euoplocephalus, care probabil alerga cu viteza cu care merge un om. 

    Sauropodete sunt caracterizate de dinti drepti si subtiri. Erau mai degraba potriviti pentru smulgerea frunzelor din copaci decat pentru mestecat. Asemenea multor pasari din zitele noastre, acesti erbivori aveau pipota (stomac musculos). Aceasta se umplea cu pietre pe care dinozaurii le inghiteau. Materia vegetala era maruntita pe masura ce pietrete din interiorul pipotei se agitau.

    Unii dinozauri din subgrupa Thyreophora, precum Ankylosaurus, aveau dinti mici, in forma de frunza, pe care-i foloseau pentru rumegarea plantelor crescute la nivelut solutui (ferigi, de exemplu).

    Dinozaurii Marginocephalia, ca Triceratops, aveau in spatele cavitatii bucate siruri de dinti foarte mici, uneori cateva sute. Acesti dinti ca niste dalte erau perfecti pentru tocarea frunzetor si a tulpinilor plantelor.”