Despre lucrare

Conceputa din necesitatea de a asigura propriilor cetateni si implicit organizarii statale o securitate corespunzatoare, cooperarea judiciara in materie penala intre statele lumii a cunoscut o importanta evolutie incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului trecut. Examinarea aparitiei si evolutiei in timp a acestei institutii evidentiaza faptul ca perfectionarea acesteia a fost determinata in mod evident de evolutia fara precedent a criminalitatii si, in special, a celei organizate transnationale.

Dupa publicarea primei lucrari in acest domeniu in anul 2008, respectiv Cooperarea judiciara internationala in materie penala, la nivelul Uniunii Europene au fost adoptate mai multe acte normative menite sa fundamenteze un cadru legislativ coerent de lupta impotriva criminalitatii la nivel continental. in acelasi timp, intrarea in vigoare a noului Cod penal si a noului Cod de procedura penala a provocat numeroase modificari in ceea ce priveste aplicarea acestora in cadrul formelor de cooperare judiciara internationala in materie penala pentru Romania.

Din cuprins

Tratatul este structurat in douasprezece titluri, in cadrul fiecaruia dintre acestea fiind examinat in profunzime tot ceea ce este legat de cooperarea in materie penala pentru intelegerea si aplicarea corecta in practica judiciara a dispozitiilor instrumentelor judiciare europene, extrem de utile atat practicienilor, cat si mediului universitar.
aplicarea legii penale romane
extradarea
mandatul european de arestare in Uniunea Europeana
mandatul european de arestare in legislatia romȃna
transferul de proceduri in materie penala
recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti, a ordonantelor penale si a actelor judiciare in relatia cu statele terte
recunoasterea reciproca a hotararilor judecatoresti care impun pedepse sau masuri privative de libertate in scopul executarii lor in Uniunea Europeana
recunoasterea si executarea in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene a hotararilor judecatoresti prin care au fost dispuse sanctiuni sau masuri penale neprivative de libertate
asistenta judiciara internationala in materie penala
tratatul de la Prum – Schengen III
alte institutii europene si romane cu atributii in domeniul cooperarii judiciare in materie penala 
Puncte forte
lucrare complexa in care sunt examinate principalele forme de cooperare judiciara internationala in materie penala, cu interpretarea doctrinara si prezentarea practicii judiciare romane si europene, precum si alte probleme legate de acest subiect deosebit de important si sensibil
includerea in cadrul Tratatului a unui titlu special destinat aplicarii legii romane in timp si spatiu datorita intrarii in vigoare a noilor coduri, Codul penal si Codul de procedura penala, care implicit a condus si la modificarea si completarea altor acte normative interne, provocand numeroase modificari ale legii romane cu implicatii directe in procedura aplicarii de catre organele abilitate romane a diferitelor forme de cooperare
pentru a veni in sprijinul celor care studiaza si folosesc acest tratat, la inceputul fiecarui titlu este realizat un sumar al principalelor institutii examinate, cu indicarea paginilor la care se regasesc in cuprinsul lucrarii
pe langa examinarea dispozitiilor legale in vigoare, cu trimitere la practica judiciara adoptata de instantele romane sau europene, acolo unde autorii au constatat existenta unor dispozitii contradictorii, au fost formulate opinii critice menite sa contribuie la perfectionarea sistemului legislativ existent, dar si opinii utile practicii judiciare, menite sa conduca la respectarea deciziilor Curtii Constitutionale in cadrul unor proceduri penale
tratatul este conceput si redactat intr-o maniera moderna, care surprinde si unele aspecte privind modul de actiune al organelor judiciare romane
index alfabetic al principalelor institutii si notiuni cuprinse in tratat
referinte bibliografice bogate
Despre autori

Alexandru BOROI este doctor in drept, profesor universitar, conducator de master si doctorat. Autor si coautor a peste 66 de cursuri si monografii si a peste 90 articole si studii, cu peste 50 de comunicari prezentate in cadrul conferintelor nationale si internationale, fiind director si membru in mai multe proiecte de cercetare stiintifica

Ion RUSU este doctor in drept si profesor universitar. Autor si coautor a 10 cursuri si monografii, a 53 studii si articole, a 35 studii si articole publicate in volumele unor conferinte nationale si internationale.

Minodora-Ioana RUSU este doctor in drept si asistent universitar la Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative, Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir” din Bucuresti. Autor si coautor a 7 cursuri si monografii, a 23 studii si articole publicate in reviste de specialitate, a 30 studii si articole publicate in cadrul conferintelor nationale si internationale.

Fragment:

" 2.1.2. Conditii referitoare la fapta
a) „sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant, ori prin aceasta sa fie lezate interesele acelui stat. Aceasta conditie presupune ca persoana extradabila sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala si pedepsita ca tentativa sau infractiune consumata si la care a participat in calitate de autor, instigator sau complicel);
b) fapta pentru care se solicita extradarea sa fie considerata infractiune atat in legislatia statului solicitant cat si in cea romana; inexistenta dublei incriminari ar determina statul roman sa refuze extradarea, deoarece cetateanul in cauza nu ar putea fi considerat infractor pe teritoriul tarii; legea prevede insa si o exceptie in situatia in care extradarea poate fi totusi acordata, daca pentru savarsirea faptei respective este exclusa cerinta dublei incriminari, printr-o conventie internationala la care Romania este parte");
c) pedeapsa prevazuta de lege, in legislatia ambelor state (romana si cea a statului solicitant) sa fie privativa de libertate de cel putin un an, iar in vederea executarii, de cel putin 4 luni);
d) daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea se va acorda numai cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, urmand a fi comutata (art. 27 din legea speciala). Precizam ca pentru acordarea extradarii, organele judiciare abilitate vor verifica indeplinirea cumulativa a celor patru conditii.

2.1.3. Conditii referitoare la pedeapsa
Neaplicarea pedepsei capitale. Asa cum am mentionat mai sus, in situatia in care in statul solicitant se aplica pedeapsa cu moartea, si aceasta nu da asigurari consi-derate indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa, extradarea nu se va acorda. De altfel, chiar in legea noastra fundamentala se mentioneaza ca: „pedeapsa cu moartea este interzisa in Romania"). De asemenea, aceeasi interdictie este preluata si in continutul legii speciale.
Pedeapsa pentru care se cere extradarea trebuie sa fie prevazuta cu inchisoarea. Cererea de extradare formulata de statul solicitant poate fi motivata in faza de urmarire penala sau in cea de judecata, numai atunci cand infractiunea pentru care se cere extradarea este prevazuta cu o pedeapsa privativa de libertate. in eventualitatea in care infractiunea pentru care se cere extradarea nu ar fi susceptibila de aplicarea unei asemenea pedepse, nu s-ar putea justifica arestarea provizorie a persoanei extradate. in ceea ce priveste gravitatea pedepsei prevazute de lege, aceasta trebuie sa fie de cel putin un an (pentru faza de urmarire penala sau de judecata), iar in vederea executarii pedepsei de cel putin patru luni.

2.1.4. Conditii referitoare la competenta
Este necesar ca infractiunea pentru care se cere extradarea sa nu atraga competenta de urmarire penala si judecata a organelor in drept romane, in temeiul princi-piilor personalitatii, realitatii sau universalitatii. Astfel, fapta pentru care se cere extradarea trebuie sa fie comisa in intregime in afara teritoriului deoarece atunci cand se savarseste un singur act pe teritoriul tarii, competenta va fi legea penala romana, conform regulii ubicuitatii. De asemenea, fapta in cauza nu trebuie sa fie comisa de un cetatean roman sau o persoana fara cetatenie cu domi-ciliul in tara, contra statului roman sau a unui cetatean roman.

2.1.5. Conditii de ordin procedural
a) statul roman este obligat sa aresteze persoana pentru care s-a cerut extradarea pentru ca acesta sa nu aiba posibilitatea de a se sustrage procedurii in sine;
b) statul roman este obligat sa comunice statului solicitant data si locul predarii persoanei extradate (in cazul aprobarii extradarii);
c) statul solicitant este obligat sa comunice statului roman eventualele informatii suplimentare cerute, care sunt necesare instantei de judecata;
d) statul solicitant este obligat sa comunice statului roman informatii cu privire la tinalizarea procesului, iar in cazul condamnarii cetateanului roman la o pedeapsa privativa de libertate, acesta va fi transferat in Romania pentru a o executa;
e) infractiunea sa fie savarsita in totalitate pe teritoriul statului solicitant. Daca aceasta infractiune va fi savarsita in tot sau in parte pe teritoriul tarii, autorul, instigatorul sau complicele va fi judecat in tara, aplicandu-se principiul teritorialitatii, respectiv regula ubicuitatiii). "