Cronicarul a facut in­­sem­narile care urmeaza – in mare parte autobiografice – pe cand se afla n iad mai intai ca fugar si detinut la Jilava, iar apoi la munca de jos, timp de 17 ani.
Localizarea actiunii in Germania a fost, evident, impusa de pretentiile regimului politic de atunci ca iadul de acasa era Rai. Editorii si cititorii au inteles la vremea tiparirii, in anul 1970, alegoria. Se pare ca au inteles‑o si cenzorii, dar au admis publicarea cartii pentru ca le‑a placut pana si lor, ceea ce era, evident, un act conspirativ.
Cartea denunta frica, opresiunea, atentatul impotriva identitatii oamenilor, limbajul de lemn si toate relele regimului. Personajele sunt fictive, iar autorul, sub forma alegoriei, reda atmosfera de iad si masura pana la care ateismul si tirania au izbutit sa deformeze fiinta umana.
Cenzorii au trait si ei in acest iad, responsabili de intretinerea lui. Iar autorul ar vrea sa creada ca, in pofida evidentei, in tainitele sufletelor lor, mai pastrau si ei farame de omenie. Acest lucru se pare ca-l revendica de-abia acum, intr-un tarziu, cu convingere.