De fapt,in suplimentul la capitolul 8 si la inceputul capitolului 9 al Filosofiei libertatii se face referire expresa la aceasta experienta dobandita. Mai intai este descrisa gandirea moarta, apoi gandirea vie si experienta acesteia din urma. Aceste propozitii sunt reproduse aici (in paranteze, sunt redate observatiile autorului prezentului studiu; sublinierile sunt evidentiate chiar si in citat): „Dificultatea cuprinderii mentale observatoare a esentei gandirii consta din aceea ca aceasta esenta a sufletului contemplator s-a strecurat deja cu multa usurinta de sub controlul sufletului atunci cand acesta vrea sa-l aduca in directia atentiei sale. Dupa aceea ii mai ramane numai abstractul mort, cadavrul gandirii vii. (Este amintita din nou dificultatea aflarii gandirii prezente; insa nu este considerata ceva imposibil, ca in citatul din capitolul al 3 -lea.) Indreptandu-ne privirea numai asupra acestei abstractizari, in fata ei ne vom simti usor constransi sa pasim inauntrul elementului „plin de viata" al misticii sentimentului sau al metafizicii vointei. Se considera a fi ceva ciudat atunci cand cineva vrea sa cuprinda esenta realitatii prin „simple ganduri"."