Cind pleci sa infrunti viscolul si noaptea ca smoala, e bine sa mai fie cineva cu tine. Baiatul, singurul nume pe care il are eroul din Tristetea ingerilor, a aflat asta pe pielea lui: pustiit dupa moartea celui mai bun prieten, nu plecase el peste muntii inzapeziti sa duca inapoi o carte din care blindului pescar i se trasese moartea? Acum, in volumul al doilea al trilogiei islandeze, porneste din nou la drum, intr-un aprilie intunecat pe care iarna nu vrea sa-l paraseasca. De data aceasta nu e singur: il insoteste pe Jens, postasul tinutului, abia inzdravenit dupa ce fusese dezlipit, stana de gheata, din sa – il prinsese o furtuna de zapada pe drum. Calatoria celor doi e, ca orice calatorie, prilej de a afla mai multe despre tine insuti decit despre cel cu care mergi alaturi, e invatatura si descoperire. Si, cind moartea pindeste la fiecare pas printre trimbele de zapada, calatoria e si mijloc de a pretui cit mai mult viata.
 
„O saga despre supravietuire in fiordurile neiertatoare ale Islandei. Trimitindu-si eroii sa strabata salbaticia inghetata, Tristetea ingerilor da impresia unei versiuni nordice a calatoriilor pe care le fac personajele lui Cormac McCarthy. Cititi cartea la caldura, cu un ceai fierbinte alaturi – veti fi mai recunoscatori ca niciodata ca aveti un acoperis deasupra capului…” (The Independent)
 
„Chiar daca n-ati citit Intre cer si pamint, primul roman al trilogiei lui Jon Kalman Stefansson, nu-i nimic: Tristetea ingerilor va va cuceri oricum. Autorul stie ca nimeni altul sa zugraveasca spatii largi, nesfirsite. Cit despre punctul culminant, va va tine cu sufletul la gura pina la final.” (The Herald Scotland)
 
„La Tristetea ingerilor nu uimeste atit povestea, cit limbajul: cuvinte simple capata, prin felul in care sint folosite, un farmec aparte. Frazele lungi ale lui Stefansson, care in miinile unui alt scriitor ar parea neindeminatice si ciudate, au o frumusete neobisnuita: odata ce ai citit citeva pagini, te indeamna sa te opresti si sa-ti iei un ragaz, spre a putea gusta ce-ai vazut pina atunci. Fiecare paragraf e ca un poem.” (The Iceland Review)

Traducere din limba franceza de Magda Raduta
A doua parte a trilogiei fiordurilor
Fragment din carte:

"Ce realitate ciudata isi mai face si omul: nu se afla nici un cuvant despre Salvor in certificatul pe care patronul ei il scrisese ca sa povesteasca de ce a intarziat Jens. In hartia aceea scrie doar ca furtuna si viscolul l-au impiedicat pe postasul Jens Guojonsson sa inainteze, ca toata lumea stie ca landa pe care trebuia sa o strabata e cu neputinta de trecut pentru un om care merge pe jos, si cu atat mai mult pentru un cal care poarta cuferele in spate. Dar nici un cuvant despre Salvor. Nici un cuvant despre viata si durerea ei, despre disperarea ei, despre despartire ori despre ce s-a intamplat intre ea si Jens, si cu toate astea n-ar trebui sa scriem despre nimic altceva decat despre asta, doar despre asta si nimic altceva: tristete, absenta, deznodamant, si despre ce uneste cateodata doua fiinte, un lucru invizibil, dar mai puternic decat marile puteri ale lumii acesteia, mai puternica decat toate religiile si la fel de frumoasa precum cerul, lacrimile care sunt pesti stravezii, vorbele pe care le murmuram catre Dumnezeu sau catre acela care conteaza mai mult decat oricine altcineva, clipa in care o femeie arata calea in adancul ei pentru madularul unui barbat, ca sa traverseze linia orizontului. N-ar trebui sa scriem niciodata decat despre asta. Asa ar trebui sa sune toate certificatele, rapoartele si mesajele de pe lume:
Nu vin azi la munca din cauza ca sunt trist.
Am vazut ieri niste ochi cu totul altfel si deci azi nu pot sa muncesc.
Imi e imposibil sa vin azi pentru ca sotul meu e atat de frumos cand e gol.
Nu voi veni azi pentru ca viata m-a tradat.
Nu voi fi prezent la sedinta pentru ca o femeie sta la soare in fata casei mele si pielea ii scanteiaza in lumina lui.
Niciodata nu se vor scrie lucruri ca acestea, descarcarile electrice produse intre doua fiinte nu sunt prilej de descriere, in loc de asta se vorbeste despre preturi, oamenii se ocupa cu aparentele si nu cu suflul sangelui, nu pornesc in cautarea adevarului, a versurilor care ne uimesc, a saruturilor cu buze rosii; ne ascundem neputinta si resemnarea in spatele unui sir de date si fapte, armata Turciei isi mobilizeaza efectivele, termometrele aratau ieri minus doua grade, un om traieste mai mult decat un cal. "