Pentru omul de afaceri Heath Hextall, faptul ca se trezeste dintr-odata conte este un lucru ce-i aduce mari batai de cap. Solutia ar fi sa-si gaseasca o sotie placuta si supusa, care sa asigure o oarecare ordine in viata lui si sa se ocupe de indatoririle sale sociale. Insa nu a incaput vreo clipa indoiala ca Lady Josephine Somerhall nu este acea femeie. Joss, fetita firava si timida din copilarie, s-a transformat intr-o frumusete. In adancul sufletului, Joss l-a iubit dintotdeauna pe Heath, singura persoana in care s-a putut increde cu adevarat inca de pe vremea cand erau copii. Asta nu inseamna insa ca are de gand sa ii devina sotie. Caci, in lipsa unui sot, Joss poate face totul dupa pofta inimii - si acum se lasa atrasa de descifrarea misterului periculos continut in paginile unei mape pe care Heath a primit-o de la o veche cunostinta de-a lui, chiar inainte ca aceasta sa moara. Joss va face tot posibilul sa se asigure ca viata lui Heath nu este pusa in pericol - dar si pentru a-i demonstra ca, desi respectarea conventiilor sociale nu este punctul ei forte, pasiunea si inflacararea compenseaza din plin acest neajuns.
Fragment:
„De mica, Joss stiuse ca era diferita. Nu o interesasera mai deloc papusile. Broderia, desi avea utilitatea ei, o plictisea pana la sufocare cu monotonia sa repetitiva. Muzica reprezentase o provocare multumitoare, insa Joss descoperise ca pur si simplu nu avea pasiunea necesara pentru a reflecta corect geniul compozitorilor. Matematica fusese o incantare, desi ea nu avea creativitatea necesara pentru a excela intr-adevar, asa cum o faceau altii, cu tot telul de ipoteze si teoreme abstracte complexe.
Pe de alta parte, limbile straine ii captivasera imaginatia definitiv. Erau ca niste coduri imense pe care trebuia sa le descifreze si sa le ia in stapanire, iar invatarea fiecareia fusese o adevarata placere. Erau unele care, in mod clar, se dezvoltasera dintr-o baza comuna, iar acestea erau cel mai usor de invatat. Altele ii pareau ca niste entitati separate, care nu aveau nimic comun, iar acestea erau cele care-i placeau cel mai mult. Modul in care se forma fiecare sunet pe limba ei, diferitele ritmuri si cadente ale fiecarei limbi... Forma diferitelor caractere, litere exotice ca niste opere de arta in miniatura care puteau fi interconectate pentru a dezvalui povesti, secrete si cunostinte.
La fel ca secretele din mapa cu pete de sange care era acum ascunsa bine, sub cheie, in camara pentru mirodenii. Ea o pusese acolo noaptea trecuta si ii daduse cheile lui Margaret, sa le pazeasca. Nu numai ca i se parea cea mai sigura ascunzatoare, caci se indoia ca ar cauta cineva documente importante intr-o camara, insa Joss stia ca, daca nu erau incuiate undeva, n-ar fi reusit sa inchida un ochi in noaptea aceea. S-ar fi baricadat in birou, ar mai fi aprins cateva lumanari, dupa care ar fi intins misivele pe podea si le-ar fi studiat pana ce ar fi descoperit modelele lingvistice care ar fi dus la descifrarea tainelor lor.”