Ultimul viking este o cutie a misterelor: ridici capacul si nu stii ce vei descoperi. La inceput scormonesti timid, dar cu cat inaintezi in cautare devii dependent. Desi relaxant, amuzant si  ironic Ultimul viking  este in esenta bazat pe o documentare minutioasa,  Oana Arion reusesind sa creeze un fantasy fascinant.- Literatura pe tocuri

De la prima pana la ultima pagina am fost fascinata de arta cu care autoarea a reusit sa impleteasca mitologia cu fantezia si in acelasi timp sa ne introduca intr- o frumoasa si imposibila poveste de iubire. Nu lipseste nici umorul, care este amprenta personala a autoarei.- Nicoleta Tudor

Ultimul Viking este cartea de care m-am indragostit pentru totdeauna! O carte fantasy in care nimic nu este ceea ce pare! Vikingi, vampiri si oameni intr-o atmosfera fantastica, intunecata, seducatoare pana la limita nebuniei. Cine este vanatorul? Cine este cel vanat?- Natasa Alina Culea

O serie ce nu trebuie ratata de iubitorii genului fantasy. Personaje greu de uitat, actiune si mister, toate ingredientele necesare sa uiti de somn si sa citesti cartea dintr-o suflare.- Lavinia Calina
Fragment din carte:

"Alergam innebunita printr-un coridor subteran luminat de torte. Ştiam ca ma urmareste, ii simteam respiratia in urma mea. Dar ce ma urmarea, cine sau ce ma facea sa fug ca o nebuna, ingrozita? Şi ce era locul acela infricosator? În fata mea se casca o deschizatura in zid, si o lumina slaba incepu sa palpaie in locul acela. Simteam transpiratia siroindu-mi pe coaste si de-a lungul coloanei, iar plamanii ma ardeau. Inca putin. inca putin.
Am intins mainile spre marginile deschizaturii, dar nu am putut trece, de parca un perete invizibil de sticla statea intre mine si ce era dincolo. Un miros greu, ca de carne putrezita, imi invada narile si mi-am dus mana la gura. Era uda. Uda?... Mana imi era acoperita de sange. Ceva ma apucase de picior, incolacindu-mi-se in jurul gleznei, rece si flexibil ca un tentacul. Am inceput sa tip si sa ma zbat de groaza... si-apoi am cazut in gol...
...din pat? Fusese un vis, un cosmar teribil. Stateam intinsa pe dusumea, incurcata in cearsaful subtire cu care ma invelisem, respirand sacadat. Ceasul de pe noptiera arata 6.43, iar printre draperiile trase se strecura o lumina cenusie. Era dimineata. M-am ridicat greoaie, simtind junghiuri in glezne si gambe, si am gemut cand spatele imi fu sagetat de o durere ascutita.
Inca derutata si ametita am traversat micul hol pana la bucatarie. Lumina electrica invada camera. "