Dascal carismatic, predicator haruit, desavarsit cunoscator si comentator al textelor scripturistice, intr-un limbaj elaborat care imblanzeste conceptul prin imaginea plastica si confera expresiei colocviale sensuri nebanuite, Ioan Chirila teologhiseste si atunci cand se lasa sedus de rostirea poetica, o face cu o detasare surazatoare, cu siguranta celui tare in credinta, atat de tare incat marturisirea lui lasa urme adanci si durabile, aidoma unor peceti, in cugetul ascultatorului. ( Mircea Petean)
Cuprins: Alfa • Tau • Sabia cerului • Promoroaca ingerilor • Joc al privirii • Lacrima peste cer • Mir de narcise • Urma poporului Meu • Cred • Ziua cea neinserata • Scara • Oglinda cereasca • Dincolo de cer • Floarea Invierii • Imn Mamei • Ghioceii plang? • Sfanta • Frunza • Taborul • Izvorul Vietii
Fragment din volum:
„Dincolo de cer
Priveam dincolo de cer,
incercam sa vad urma picioarelor tronului
Sau.
Dar cerul nu poarta urma,
cand se pogoara lasa urme,
Da... urme in sufletul meu.
Negasind urma picioarelor tronului Lui,
am vrut prind poala vesmantului
ca sa-mi curat ochii nevazatori
de cenusa veacului
in care am vrut sa ma-ncalzeasc
cand frigul lumii m-a asezat
in frica macinatoare de trup.
Dar nu l-am vazut,
si totusi o suflare de Duh l-a ridicat
si l-a pus pe ochii mei si solzii au cazut,
iar inima, fara frica, a inceput a murmura:
e casa Ta, da, Tata, am ajuns in casa Ta!
Iar zefirul sufla peste frunte si ma-ndemna:
priveste dincolo de cer!”