Mihai I. Buttescu (1878–1963) a avut o cariera militara si politica de exceptie. Dintre episoadele memoriilor acestui remarcabil instructor, teoretician si comandant militar, amintim: studiile, incepute la scoala Fiilor de Militari din Iasi, continuate la scoala de Ofiteri de Artilerie, Geniu si Marina din Bucuresti, apoi, in Germania, la scoala de Razboi din Anklam si la Regimentul 87 infanterie al Ducelui de Nassau din garnizoana Mainz, incadrarea in organica armatei romane, la Batalionul 2 Vanatori de Garda „Regina Elisabeta”, dislocat la Constanta si Bucuresti, indeplinirea misiunii onorante de instruire a viitorului rege Carol al II-lea, participarea la Campania din Bulgaria (1913), dar, mai ales, la aprigele confruntari din 1916-1917 de pe frontul romanesc care i-au adus inalta distinctie de Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, angajarea ulterioara in viata politica, economica si sociala a Romaniei interbelice. Marturiile generalului Mihai Buttescu aduc o contributie insemnata la ilustrarea tabloului complex al evolutiei organismului militar national din prima jumatate a secolului trecut. (Gheorghe Vartic)