Lucrarea Varietati de vanzare reuneste intr-o maniera monografica studiile dedicate de autor varietatilor de vanzare, studii elaborate pe baza reglementarii acestor varietati in Codul civil din 2011.

Innoind sediul materiei, reglementarea in cauza ofera numeroase perspective de analiza. In incercarea de a reuni aceste perspective, autorul sustine o reflexie personala privind interpretarea literala, gramaticala, sistematica si teleologica a noilor texte, pe temeiuri ce includ jurisprudenta si doctrina cristalizate in aplicarea Codului civil Alexandru Ioan I, si legislatiei conexe anterioare, acelea suscitate in dreptul comparat de codurile care au servit ca model ori referinta noii reglementari (Codul civil francez, Codul civil al provinciei Quebec, Codul civil italian, Codul civil german, Codul civil austriac si Codul elvetian al obligatiilor), precum si, in unele cazuri, sursele de drept roman si medieval ale acestor coduri.

Desi bogat documentata teoretic, lucrarea manifesta si o permanenta preocupare pentru aspectele practice ale problemelor analizate. Prin acest tip de abordare, monografia se adreseaza mai multor categorii de public interesate in studiul dreptului civil: practicieni, cercetatori, studenti.
Fragment din "Varietati de vanzare" de Razvan Dinca

"5. Garantia vanzatorului. Potrivit art. 1.748 C. civ., „daca nu specifica bunurile asupra carora se intind drepturile sale, vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul cand partile au inlaturat expres si aceasta garantie" (s.a.). Din acest text rezulta ca, pentru bunurile care nu au fost enumerate expres in actul de transmitere, cumparatorul nu garanteaza nici drepturile din mostenirea transmisa (contra evictiunii), nici valoarea ori aptitudinea bunului din mostenirea transmisa de a fi folosite (contra viciilor). Regula se explica atat pentru viciile si cauzele de evictiune ce afectau drepturile din mostenirea transmisa la data deschiderii acesteia, cat si pentru cele aparute intre data deschiderii mostenirii si contractul de vanzare. In primul caz, viciile afectau insusi activul masei patrimoniale vandute la data formarii sale si transmiterii catre vanzator ori antecesorul in drepturi al acestuia si, prin urmare, pentru aceleasi motive ca si cumparatorul, ar fi putut fi evinsi atat mostenitorul vanzator, cat si autorul sau, iar legiuitorul nu i-a conferit cumparatorului mai multe drepturi decat celor de la care a dobandit. Sub acest aspect, s-a apreciat pe drept cuvant in literatura de specialitate ca dobanditorul prin acte intre vii al drepturilor succesorale devine succesor universal ori cu titlu universal al celui ce lasa mostenirea. Pentru viciile si cauzele de evictiune aparute ulterior deschiderii mostenirii, regula se conjuga cu principiul amintit anterior, conform caruia mostenitorul vanzator nu datoreaza, de regula, niciun echivalent pentru scaderea activului patrimonial survenita deschiderii mostenirii."